Cu o mână legată în spatele creierului meu: A Memoir of Life After Stroke

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o carte de memorii sinceră și plină de umor care detaliază experiența lui Avrel Seale cu un accident vascular cerebral și călătoria sa de recuperare. Cartea combină elemente de luptă, onestitate emoțională și reziliență, oferind în același timp o ușurare comică și critici pătrunzătoare ale sistemului de sănătate. Cititorii sunt inspirați de determinarea și capacitatea sa de a găsi bucurie și umor în mijlocul adversității.

⬤ Narațiune captivantă și bine construită, cu umor și profunzime emoțională.
⬤ Oferă o perspectivă valoroasă asupra realităților recuperării după un accident vascular cerebral și asupra sistemului de sănătate.
⬤ Îi inspiră pe cititori cu temele rezilienței, iubirii și determinării.
⬤ Un stil de scriere amuzant, care include observații pline de umor și personaje relatabile.
⬤ Oferă o nouă perspectivă asupra vieții și asupra impactului micilor acte de bunătate.

⬤ Unii cititori pot găsi subiectul provocator sau intens emoțional.
⬤ O explorare profundă a luptelor autorului poate să nu fie pe placul tuturor.
⬤ Anumiți cititori ar putea prefera o relatare mai directă, faptică a recuperării după un accident vascular cerebral.

(pe baza a 19 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

With One Hand Tied Behind My Brain: A Memoir of Life After Stroke

Conținutul cărții:

Cei mai mulți nu s-ar aștepta ca o carte despre un accident vascular cerebral să fie amuzantă, dar această carte de memorii vă va forța să râdeți în timpul unei tragedii, apoi să plângeți, apoi să râdeți din nou.

Avrel Seale avea cincizeci de ani, nu fuma și nu bea, avea tensiunea arterială scăzută și parcursese mai mult de trei sute de kilometri în anul în care un atac cerebral aproape i-a curmat viața. Într-o clipă, a fost teleportat în corpul unui bătrân - dezechilibrat, tremurând, spastic și pe jumătate paralizat. Peste noapte, a fost cufundat într-o lume a neurochirurgilor, a asistentelor medicale, a managerilor de asigurări și a unei abundențe de terapeuți.

Începând cu trei săptămâni înainte de accidentul vascular cerebral pentru a pregăti terenul, Seale ne conduce cu intensitate minut cu minut prin ziua dureroasă a accidentului vascular cerebral și a operației de urgență pe creier. Îl urmărim apoi la Terapie Intensivă, într-un spital de reabilitare și într-un centru de neurorecuperare, unde întâlnim o distribuție memorabilă de alți supraviețuitori ai accidentelor vasculare cerebrale, precum și persoane care se recuperează în urma unor accidente auto și împușcături. Ajuns în cele din urmă acasă, Seale ne conduce printr-o nouă viață plină de premiere, inclusiv întoarcerea la muncă, la condus, la cântat la chitară, la mers cu cortul și chiar la scris o carte - toate cu o singură mână.

Din umorul său ("elegant, dar devastator") reiese o critică revelatoare a experienței spitalicești, a industriei asigurărilor și a culturii reabilitării. Iar căutarea sa de recuperare, care nu a ieșit nimic din comun, arată atât luptele care dau de gândit, cât și posibilitățile inspiratoare ale vieții după un accident vascular cerebral în America secolului XXI.