Cui îi este frică de relativism? Comunitate, contingență și creativitate

Recenzii ale cititorilor

Cititorii apreciază implicarea pătrunzătoare a lui James K. A. Smith în teme filosofice complexe, în special în ceea ce privește relativitatea și gândirea creștină. Mulți au considerat cartea edificatoare, oferind o perspectivă importantă asupra dependenței, comunității și limbajului, fiind în același timp accesibilă și pentru nespecialiști. Cu toate acestea, unii recenzenți au menționat că discuțiile filosofice pot fi provocatoare și pot necesita un efort semnificativ pentru a fi pe deplin înțelese.

Punctele forte includ perspective profunde asupra dependenței și comunității, o scriere accesibilă pentru idei filosofice complexe, relevanță pentru evanghelismul contemporan și noțiuni inovatoare de pragmatism și relativism într-un context creștin. Mulți cititori au găsit-o atât surprinzătoare, cât și lămuritoare.

Unii au găsit cartea dificil de citit datorită dialogurilor și conceptelor sale filosofice, care ar putea fi greu de digerat fără cunoștințe prealabile. În plus, există îngrijorări cu privire la faptul că îmbrățișarea relativismului de către Smith ar putea îndepărta unii cititori evanghelici mai tradiționali.

(pe baza a 14 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Who's Afraid of Relativism?: Community, Contingency, and Creaturehood

Conținutul cărții:

După succesul său Who's Afraid of Postmodernism?, filosoful creștin de frunte James K. A. Smith introduce sursele filosofice din spatele teologiei postliberale. Oferind o analiză provocatoare a relativismului, Smith oferă o introducere la vocile cheie ale pragmatismului: Ludwig Wittgenstein, Richard Rorty și Robert Brandom.

Mulți creștini văd relativismul ca fiind antiteza adevărului absolut și îl consideră antiteza Evangheliei. Smith susține că această reacție este un simptom al unei probleme teologice mai profunde: incapacitatea de a onora contingența și dependența creaturii noastre. Aprecierea finitudinii noastre create ca fiind condiția în care cunoaștem (și am fost făcuți să cunoaștem) ar trebui să ne oblige să apreciem contingența cunoașterii noastre fără a aluneca în arbitrar. A spune "depinde" nu este echivalent cu a spune "nu este adevărat" sau "nu știu". Este pur și simplu să recunoaștem condițiile cunoașterii noastre ca ființe finite, create, sociale. Pragmatismul, spune Smith, ne ajută să recuperăm o apreciere creștină fundamentală a contingenței creaturii.

Această completare a unei serii aclamate angajează gânditori cheie din filosofia modernă în vederea slujirii și abordează provocarea relativismului într-un mod creativ și original.