Culise în Paradis

Recenzii ale cititorilor

Recenzile descriu poezia lui Robin Lindsay Wilson ca fiind o colecție captivantă și modernă, care explorează observațiile de viață prin narațiuni inventive și relatabile. Poezia se conectează profund cu experiențele umane, prezentând o gamă largă de subiecte și emoții, solicitând în același timp o implicare atentă din partea cititorului.

⬤ Colecție captivantă de observații de viață care dezvăluie aspectele nevăzute ale umanității.
⬤ Utilizarea puternică a limbajului și a imaginilor care adaugă profunzime scenelor.
⬤ Poezie accesibilă, dar care provoacă la reflecție.
⬤ O gamă largă de subiecte și teme, inclusiv reflecții personale și istorice.
⬤ Stiluri narative inovatoare care îmbunătățesc povestirea.
⬤ Calitate universală care rezonează cu un public larg.

⬤ Unele poezii pot necesita o lectură atentă și reflecție, ceea ce ar putea fi o provocare pentru unii cititori.
⬤ Structura netradițională a poemelor ar putea să nu placă celor care preferă formele poetice convenționale.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Backstage in Paradise

Conținutul cărții:

Stilul lui Robin Lindsay Wilson este unul distinctiv - versurile scurte caracteristice care se transformă cu dexteritate într-o singură propoziție, adesea nepunctată, care traversează un întreg poem. În această a treia culegere, Wilson Wilson forțează mult acest stil, găsind o voce sigură și seducătoare.

Ascuțită și vizionară, această scriere inteligentă oferă perspective alternative de-a lungul acestor poeme ironice și stratificate. Mereu inventivă, Backstage in Paradise este o altă colecție foarte reușită. "Aici avem poeme care cântă în sine...

Backstage in Paradise... este despre viața trăită, despre gândurile din spatele gândurilor; despre autoamăgirile aproape dureroase necesare vieții contemporane...

'The) Story Tellers', scrisă pentru Otto Dix, ar trebui să fie lectură obligatorie pentru toți cei care se bazează pe 'fapte acceptate' și 'certitudini'. O colecție care privește dincolo".

- Sam Smith, The Journal