Culoarea banilor: Băncile negre și diferența rasială de bogăție

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă o examinare detaliată a impactului istoric și actual al politicilor rasiale asupra inegalității economice în Statele Unite, concentrându-se în special asupra rolului băncilor și a conceptului de avere în rândul negrilor americani. Autoarea, Mehrsa Baradaran, oferă cercetări ample pentru a dezvălui adevăruri incomode despre rasismul sistemic împletit cu structurile economice.

Cartea este bine documentată și educativă, oferind noi perspective asupra diferențelor rasiale de avere și asupra nedreptăților istorice. Criticii îi laudă proza captivantă, profunzimea informațiilor și capacitatea de a provoca gândirea și de a inspira acțiunea în probleme de justiție socială. Mulți o consideră o lectură importantă și necesară pentru înțelegerea complexității rasei și economiei în America.

Unii cititori au considerat cartea repetitivă și prea lungă, sugerând că ar fi putut transmite mesajele sale mai concis. Câteva critici au evidențiat o dependență de citate pe care unii cititori au considerat-o inutilă sau plictisitoare. În plus, unii și-au exprimat dezamăgirea cu privire la abordarea anumitor subiecte, observând absența unor soluții mai prescriptive.

(pe baza a 150 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Color of Money: Black Banks and the Racial Wealth Gap

Conținutul cărții:

Când Proclamația de emancipare a fost semnată în 1863, comunitatea de culoare deținea mai puțin de un procent din averea totală a Statelor Unite. Mai mult de 150 de ani mai târziu, această cifră abia a evoluat. Culoarea banilor urmărește persistența acestui decalaj rasial al bogăției concentrându-se asupra generatorilor de bogăție din comunitatea neagră: băncile negre. Studiind aceste instituții de-a lungul timpului, Mehrsa Baradaran contestă mitul conform căruia comunitățile de culoare ar putea vreodată să acumuleze avere într-o economie segregată. În schimb, segregarea locuințelor, rasismul și politicile de creditare Jim Crow au creat o capcană economică inevitabilă, dar greu de detectat, pentru comunitățile de culoare și băncile lor.

Capcana 22 a băncilor negre este că instituțiile necesare pentru a ajuta comunitățile să scape de sărăcia profundă cauzată de discriminare și segregare au devenit în mod inevitabil victime ale aceleiași sărăcii. Băncile negre nu numai că nu puteau "controla dolarul negru" din cauza dinamicii depozitelor și împrumuturilor bancare, dar au drenat capitalul negru în băncile albe, lăsând economia neagră cu resturile.

Baradaran contestă noțiunea de lungă durată conform căreia băncile pentru negri și autoajutorarea comunităților reprezintă soluția la diferențele rasiale de avere. Aceste inițiative au funcționat ca o momeală politică puternică pentru a evita reforme mai fundamentale și redresarea rasială. Examinând roadele politicilor din trecut și funcționarea sectorului bancar într-o economie segregată, Baradaran arată clar că numai o viziune mai îndrăzneață și mai realistă asupra relației dintre sectorul bancar și comunitățile de culoare va pune capăt ciclului sărăciei și va promova bunăstarea negrilor.