Cultivarea societăților artificiale: Științe sociale de jos în sus

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Growing Artificial Societies” prezintă o prezentare generală fundamentală a modelării bazate pe agenți în științele sociale. Ea demonstrează în mod eficient modul în care reguli simple pot conduce la comportamente emergente complexe în medii simulate. Deși cartea este recunoscută pentru contribuțiile sale inovatoare, unii cititori își exprimă frustrarea cu privire la complexitatea sa tehnică, la lipsa unui ghid de codificare cuprinzător și la deficiențele percepute în modelarea dinamicii comerțului. În ciuda vechimii sale, cartea este apreciată pentru claritatea cu care explică conceptele legate de complexitatea socială și de abordarea modelării generative.

⬤ Lucrare fundamentală privind modelarea bazată pe agenți în științele sociale.
⬤ Atractivă și ușor de citit, cu explicații simple ale conceptelor complexe.
⬤ Oferă informații despre emergență și autoorganizare.
⬤ O resursă valoroasă pentru înțelegerea dinamicii societale prin simulare.
⬤ Cunoscută pentru fundamentul său conceptual și pentru abordarea unor întrebări de impact privind structurile sociale.

⬤ Nu este un ghid „practic”; nu dispune de coduri complete pentru modelele discutate.
⬤ Unele capitole, în special cele privind comerțul, sunt criticate pentru modelarea slabă.
⬤ Materialul tehnic și de nivel colegial poate fi copleșitor pentru unii cititori.
⬤ Domeniul de aplicare limitat al modelului afectează semnificația percepută a rezultatelor.
⬤ Criticat de unii pentru că ar putea fi „știința cultului cargo” din cauza lipsei unei validări riguroase.

(pe baza a 14 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Growing Artificial Societies: Social Science from the Bottom Up

Conținutul cărții:

"O publicație Brookings Institution Press și MIT Press.

Cum apar structurile sociale și comportamentele de grup din interacțiunea indivizilor? În acest studiu inovator, Joshua M. Epstein și Robert L. Axtell abordează această întrebare veche cu ajutorul unor tehnici de simulare computerizată de ultimă oră. Astfel de comportamente colective fundamentale, cum ar fi formarea grupurilor, transmiterea culturii, lupta și comerțul, "apar" din interacțiunea agenților individuali care urmează reguli locale simple.

În modelul lor informatic, Epstein și Axtell încep dezvoltarea unei științe sociale "de jos în sus". Programul lor, denumit Sugarscape, simulează comportamentul unor persoane artificiale (agenți) situate într-un peisaj cu o resursă generalizată (zahărul). Agenții se nasc pe Sugarscape cu o viziune, un metabolism, o viteză și alte atribute genetice. Mișcarea lor este guvernată de o regulă locală simplă: ""uită-te în jur cât de mult poți; găsește locul cu cel mai mult zahăr; du-te acolo și mănâncă zahăr"". De fiecare dată când un agent se mișcă, acesta arde zahăr într-o cantitate egală cu rata sa metabolică. Agenții mor dacă și când își consumă tot zahărul. Apare o gamă remarcabilă de fenomene sociale. De exemplu, atunci când sunt introduse anotimpurile, se pot observa migrația și hibernarea. Agenții acumulează zahăr în orice moment, astfel încât există întotdeauna o distribuție a bogăției.

În continuare, Epstein și Axtell încearcă să dezvolte o ""protoistorie"" a civilizației. Aceasta începe cu agenți împrăștiați într-un peisaj cu două vârfuri; în timp, există o auto-organizare în ""triburi"" segregate spațial și distincte din punct de vedere cultural, centrate pe vârfurile Sugarscape. Creșterea populației forțează fiecare trib să se disperseze în câmpiile de zahăr dintre munți. Acolo, cele două triburi interacționează, angajându-se în lupte și concurând pentru dominație culturală, pentru a produce istorii sociale complexe cu faze expansioniste violente, perioade pașnice și așa mai departe. Protoistoria combină o serie de ingrediente, fiecare dintre acestea generând informații proprii. Unul dintre aceste ingrediente este reproducerea sexuală. În unele runde, populația se subțiază, rata natalității scade, iar populația se poate prăbuși. În mod alternativ, agenții își pot suprapopula mediul, determinându-l să intre în colaps ecologic.

Atunci când Epstein și Axtell introduc o a doua resursă (condimentul) în Sugarscape și permit agenților să facă schimburi, apare o piață economică. Introducerea poluării rezultate din exploatarea resurselor permite studierea piețelor economice în prezența factorilor de mediu.

Acest studiu face parte din Proiectul 2050, un proiect comun al Santa Fe Institute, World Resources Institute și Brookings Institution. Proiectul reprezintă un efort internațional de a identifica condițiile pentru un sistem global durabil la mijlocul secolului viitor și de a concepe acțiuni politice care să contribuie la realizarea unui astfel de sistem.”.