Cultura Cracker: Obiceiuri celtice în vechiul Sud

Recenzii ale cititorilor

Cartea explorează diferențele culturale dintre sudici și nordici, în special prin prisma imigrației celtice și a influenței acesteia asupra culturii sudice. În timp ce mulți cititori au găsit-o fascinantă și pătrunzătoare, alții au criticat-o pentru prejudecățile percepute și pentru lipsa unei cercetări echilibrate.

Cititorii au lăudat cartea pentru conținutul său interesant, stilul de scriere captivant și capacitatea de a provoca o înțelegere mai profundă a dinamicii culturale. Mulți au considerat-o revelatoare, informativă și bine documentată, apreciind în special explorarea tensiunilor istorice și culturale din America.

Criticii au remarcat o tendință a autorului de a selecta dovezi pentru a-și susține narațiunea, ceea ce a condus la percepția unor prejudecăți față de diferite grupuri etnice. Au existat plângeri cu privire la tonul condescendent față de cultura sudică și la lipsa unei analize echilibrate a trăsăturilor culturale. Unii cititori au considerat că numeroasele note de subsol sunt deranjante și că cartea nu oferă o reprezentare corectă a locuitorilor din sud.

(pe baza a 51 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Cracker Culture: Celtic Ways in the Old South

Conținutul cărții:

Cracker Culture este un studiu provocator al vieții sociale din Vechiul Sud care sondează originea diferențelor culturale dintre Sud și Nord de-a lungul istoriei americane. Printre coloniștii scoțieni-irlandezi, termenul "Cracker" desemna inițial o persoană care se lăuda, însă în uzul american cuvântul a ajuns să desemneze albii săraci. McWhiney folosește termenul pentru a defini cultura mai degrabă decât pentru a semnifica o condiție economică. Deși toți albii săraci erau Crackers, nu toți Crackers erau albi săraci; totuși, ambii erau sudici.

Autorul insistă asupra faptului că sudicii și nordicii nu au fost niciodată la fel. Coloniștii americani care s-au stabilit la sud și la vest de Pennsylvania în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea proveneau în principal din "franja celtică" a insulelor britanice. Cultura pe care acești oameni au păstrat-o în Lumea Nouă explică în mare măsură diferența dintre ei și yankeii din Noua Anglie, majoritatea originari din câmpiile din jumătatea de sud-est a insulei britanice. De la baza lor solidă din ținutul sudic, celții și descendenții lor "Cracker" s-au îndreptat spre vest de-a lungul perioadei antebelice, până când s-au stabilit și și-au impus practicile în Vechiul Sud. Printre practicile care au determinat folclorul, valorile, normele și atitudinile lor tradiționale s-a numărat în primul rând creșterea animalelor în câmp deschis, în contrast cu agricultura mixtă care era norma atât în sud-estul Marii Britanii, cât și în Noua Anglie. Celții au adus în Vechiul Sud modalități de petrecere a timpului liber care favorizau lenea și veselia. Ca și strămoșii lor celți, locuitorii din sud erau violenți în mod caracteristic; ei disprețuiau pacifismul; considerau că luptele și duelurile erau onorabile și ignorau în mod constant legile menite să le controleze acțiunile. În plus, familia și rudenia erau mult mai importante în Marea Britanie celtică și în Sudul antebelic decât în Anglia și în nordul Statelor Unite.

Diferențele fundamentale dintre sudiști și nordici au modelat cursul istoriei americane antebelice; conflictul lor din anii 1860 nu a fost atât frate contra frate, cât cultură contra cultură.