Cultura de destinație: Turism, muzee și patrimoniu

Recenzii ale cititorilor

Cartea explorează tema expunerii și reprezentării culturale printr-o serie de eseuri captivante care fac legătura între istorie, turism și expunerea artefactelor culturale. Ea ridică întrebări importante cu privire la procesele implicate în expunerea culturii și la modul în care acestea reflectă valorile societății.

Cartea este bine scrisă, prezentată inteligent și conține o varietate fascinantă de subiecte. Ea pune întrebări retorice captivante și oferă o bază solidă pentru analiza reprezentării culturale, în special în legătură cu muzeele și festivalurile.

Deși informativă, unii cititori consideră că cartea nu oferă perspective revoluționare sau informații noi pe tema expunerii culturale.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Destination Culture: Tourism, Museums, and Heritage

Conținutul cărții:

Destination Culture îl poartă pe cititor într-o călătorie revelatoare de la artefacte etnologice la kitsch. Punând întrebarea: „Ce înseamnă să arăți? „Barbara Kirshenblatt-Gimblett explorează agenția afișării într-o varietate de contexte: muzee, festivaluri, târguri mondiale, reconstituiri istorice, memoriale și atracții turistice.

Ea vorbește despre modul în care obiectele - și oamenii - sunt făcuți să își „interpreteze” semnificația pentru noi prin simplul fapt de a fi colecționate și expuse și despre modul în care tehnicile specifice de expunere, nu doar lucrurile prezentate, transmit mesaje puternice. Analiza sa captivantă arată cum muzeele concurează cu turismul în producția de „patrimoniu”. Pentru a deveni profitabile, muzeele se comercializează ca atracții turistice.

Pentru a transforma locațiile în destinații, turismul pune în scenă lumea ca pe un muzeu al său. Ambele promit să ofere patrimoniu.

Deși patrimoniul este comercializat ca ceva vechi, autoarea susține că patrimoniul este de fapt un nou mod de producție culturală care oferă o a doua viață unor moduri de viață, economii și locuri pe cale de dispariție. Cartea se încheie cu un comentariu viu despre dezbaterea „bun gust/mavru gust” din efemerul „muzeu al lumii vieții”, unde fiecare este un fel de curator și unde începe procesul de transformare a vieții în patrimoniu.