Cultura dezastrelor: Cunoaștere și incertitudine în urma catastrofelor umane și de mediu

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Disaster Culture” de Button examinează tacticile ideologice folosite de agențiile guvernamentale, corporații și organizații civice în contextul dezastrelor, punând accentul pe manipularea incertitudinii cu care se confruntă victimele dezastrelor. Prin intermediul unei metodologii etnografice, autorul critică dinamica puterii în joc și pledează pentru o schimbare fundamentală a modului în care dezastrele sunt conceptualizate și gestionate.

Cartea oferă o explorare profundă și semnificativă a modului în care incertitudinea este construită și manipulată în scenariile dezastrelor. Ea prezintă o critică bine documentată a rolurilor jucate de diverși actori în timpul dezastrelor și subliniază nevoia de responsabilitate și de tehnologii mai bune în gestionarea dezastrelor. Experiența antropologică a autorului conferă credibilitate metodologiei etnografice utilizate. Implicațiile sale pentru problemele de mediu și gestionarea dezastrelor fac din această carte o contribuție semnificativă în domeniu.

Unii cititori ar putea considera că accentul pus de carte pe discursul academic și pe metodologie este provocator sau dens. În plus, cei care nu sunt interesați în mod special de studiul dezastrelor sau de problemele de mediu ar putea găsi conținutul mai puțin ușor de abordat. Critica comportamentului corporatist și guvernamental poate părea, de asemenea, excesiv de pesimistă pentru unii.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Disaster Culture: Knowledge and Uncertainty in the Wake of Human and Environmental Catastrophe

Conținutul cărții:

Atunci când se produce un dezastru, se desfășoară un ritual: o avalanșă de experți, birocrați și analiști se grăbesc să ajungă la fața locului; tragediile personale sunt redate în cadrul unei avalanșe de acoperire mediatică la fața locului, iar confuzia și incertitudinea domnesc.

În acest studiu comparativ major, Gregory Button se bazează pe trei decenii de cercetări asupra celor mai infame calamități umane și de mediu pentru a deschide noi drumuri în înțelegerea acestor momente de haos. El explică modul în care corporațiile, agențiile de stat, organizațiile de apărare socială și alți actori încearcă să controleze narațiunile despre dezastre, adoptând strategii de relații publice care pot fie să minimalizeze, fie să amplifice sentimentul de incertitudine pentru a promova obiective politice și de politici.

În mod important, el arată că dezastrele nu sunt evenimente izolate, oferind o descriere holistică a dinamicii politice a incertitudinii în vremuri de calamitate.