Cultura medievală a dezbateri: Pedagogie, practică și performanță

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Novikoff oferă o examinare aprofundată a rolului disputei în universitatea medievală, ceea ce o face o resursă valoroasă pentru medieviști și istorici ai educației. Este bine documentată, cu numeroase note de subsol și surse, deși poate fi dificilă pentru cititorii generali.

Foarte detaliată și bine documentată, bogată în surse primare și secundare, perspicace pentru înțelegerea educației și disputei medievale, bine scrisă și valoroasă pentru cercetători și studenți în domenii conexe.

Subiectul poate fi dificil de citit pentru publicul larg, iar cărții îi lipsește o concluzie cuprinzătoare cu privire la declinul disputei în timpul Renașterii.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Medieval Culture of Disputation: Pedagogy, Practice, and Performance

Conținutul cărții:

Disputa scolastică, procedura formalizată de dezbatere în universitatea medievală, este unul dintre semnele distinctive ale vieții intelectuale din Europa premodernă. Modelat pe metodele socratice și aristotelice de argumentare, acest stil retoric a fost rafinat în mănăstirile din Evul Mediu timpuriu și a devenit proeminent în timpul Renașterii secolului al XII-lea.

Disputa a fost guvernată de reguli stricte și a devenit metoda preferată de predare în cadrul programelor universitare și nu numai. În The Medieval Culture of Disputation, Alex J. Novikoff a scris primul studiu susținut și cuprinzător al practicii disputei scolastice și al influenței sale formative în multiple sfere ale vieții culturale.

Folosind ca ghid sute de surse publicate și nepublicate, Novikoff urmărește evoluția disputei de la originile sale antice până la impactul său mai larg asupra culturii scolastice și a sferei publice a Evului Mediu Superior. Multe exemple de dispută medievală sunt înrădăcinate în discursul religios și în pedagogia monastică: Dialogurile spirituale interioare ale lui Augustin și utilizarea de către Anselm de Bec a investigației raționale în teologia speculativă au pus bazele lumii contemplative medievale.

Valoarea polemică a disputei a fost exploatată în special în contextul interpretărilor concurente ale Bibliei de către evrei și creștini. Disputa a devenit semnul distinctiv al atacurilor intelectuale creștine împotriva evreilor și a iudaismului, mai întâi ca gen literar și apoi în dezbateri publice precum Procesul Talmudului din 1240 și Disputa de la Barcelona din 1263.

Pe măsură ce disputa a pătruns în sfera publică, a devenit, de asemenea, un element-cheie în iconografie, teatru liturgic, scriere epistolară, poezie de dezbatere, contrapunct muzical și polemică. The Medieval Culture of Disputation plasează practica și performanța disputei la intersecția acestui context literar și cultural mai larg.