Cum a făcut armata din Marea Britanie o putere globală: 1688-1815

Recenzii ale cititorilor

Cartea despre istoria armatei britanice prezintă un amestec de perspective. Unii cititori apreciază perspectivele și expertiza autorului, în timp ce alții consideră că structura și concentrarea lipsesc. Cartea pare să se adreseze mai degrabă celor care au deja cunoștințe în domeniu.

⬤ Oferă noi perspective asupra rolului armatei britanice în istorie
⬤ bine documentată
⬤ scrisă de un istoric respectat
⬤ oferă o relatare lizibilă.

⬤ Structură dezorganizată
⬤ nu se concentrează pe bătăliile cheie
⬤ poate lăsa începătorii să dorească mai multe detalii
⬤ pune accentul pe birocrație și politică în detrimentul campaniilor militare.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

How the Army Made Britain a Global Power: 1688-1815

Conținutul cărții:

Între 1760 și 1815, trupele britanice au desfășurat campanii de la Manila la Montreal, de la Cape Town la Copenhaga, de la Washington la Waterloo. Dimensiunea navală a expansiunii Marii Britanii a fost foarte bine acoperită de o serie de studii excelente, însă nu a existat niciun volum care să facă același lucru pentru armată și, în special, care să analizeze cum și de ce aceasta a devenit o forță operațională la nivel mondial, capabilă să-i învingă pe Marathas, precum și pe francezi. Această carte va oferi atât o nouă perspectivă, una care se concentrează asupra rolului global al armatei și asupra rolului său central în expansiunea și conservarea imperială și, ca atare, va fi o carte majoră pentru istoria militară și istoria mondială. Se va pune accentul pe ceea ce armata a adus la ecuațiile puterii și pe modul în care acest lucru a făcut-o o forță la nivel mondial.

Caracterul multifuncțional al armatei apare ca un punct-cheie, care se observă în special în cariera lui Wellington: deși Napoleon l-a numit în mod disprețuitor "general sepoy", capacitatea lui Wellington de a opera cu succes în India și în Europa nu a fost doar impresionantă, ci a reflectat, de asemenea, sinergiile de experiență și abilitățile dobândite care au caracterizat armata britanică. Nicio altă armată nu a egalat acest lucru. Capacitatea cea mai apropiată a fost cea a Rusiei, capabilă, în 1806-1804, să-i învingă atât pe turci, cât și pe Napoleon, dar fără a avea capacitatea transoceanică și experiența de care s-a bucurat armata britanică. Experiența a fost în parte subiect de dezbatere, inclusiv asupra doctrinei, ca în cazul tensiunii dintre "americani" și "germani", o referire la domeniile de concentrare a campaniei britanice în timpul Războiului de Șapte Ani. Această sinergie s-a dovedit a fi cel mai bine dezvoltată în cadrul operațiunilor din Iberia din 1809-14, competențele logistice și de luptă utilizate în India fiind folosite într-un context european în care erau deosebit de valoroase.

Cartea își propune să abordeze în continuare problema modului în care această armată a fost obținută în ciuda ideologiei/practicii puternice împotriva armatei, derivate din răspunsul ostil la Oliver Cromwell și la James al II-lea. Astfel, percepția și politica fac parte din poveste, precum și exigențele și aspectele practice ale conflictului, inclusiv structura forțelor, problemele de comandă și evoluțiile instituționale. În același timp, succesul britanic în această perioadă nu a fost inevitabil și este necesar să luăm în considerare evoluțiile în contextul altor state și, în special, motivele pentru care forțele britanice s-au descurcat bine și pentru care Marea Britanie nu depindea doar de eficacitatea navală.