Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea recenzată este lăudată ca o lucrare științifică fundamentală care explorează contribuțiile artistice ale femeilor în Grecia Antică, subliniind importanța subiectului și profunzimea cercetării implicate. Cartea este accesibilă atât specialiștilor, cât și cititorilor generali, oferind o erudiție extinsă și o analiză atentă.
Avantaje:⬤ Lucrare fundamentală și academică pe un subiect subreprezentat.
⬤ Accesibilă cititorilor nefamiliarizați cu limba greacă, cu texte originale în note de subsol.
⬤ Engleză idiomatică bine tradusă, care transmite sensuri nuanțate.
⬤ Acoperire cuprinzătoare de la Homer la Dio Chrysostom, inclusiv literatură secundară extinsă.
⬤ Abordare nouă a criticii literare cu analize detaliate.
⬤ Încurajează continuarea studiilor privind contribuțiile femeilor.
Dezavantaje:⬤ Domeniul de aplicare este oarecum restrâns din cauza concentrării pe contribuțiile artistice ale femeilor.
⬤ Unele recenzii pot fi lipsite de credibilitate deoarece nu se bazează pe citirea efectivă a cărții.
(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
How Women Became Poets: A Gender History of Greek Literature
Conținutul cărții:
Cum s-a născut ideea de autor pe câmpul de luptă al genului
Când Sappho își cânta cântecele, singurul cuvânt care exista pentru a descrie un poet era unul masculin - aoidos, sau "cântăreț". Cea mai faimoasă femeie poetă din Grecia antică, a cărei meserie era una a cuvintelor, nu avea cuvinte cu care să vorbească despre cine era și ce făcea. În cartea How Women Became Poets, Emily Hauser rescrie povestea literaturii grecești ca fiind una de gen, susținând că modul în care grecii vorbeau despre identitatea lor ca poeți a construit, a jucat și a distrus așteptările de gen conform cărora literatura era doar pentru bărbați. Reunind studii recente în domeniul paternității antice, al genului și al performativității, Hauser oferă o nouă istorie a literaturii clasice, care redefinește canonul ca o luptă constantă pentru a fi auzit prin intermediul genului și, uneori, în ciuda acestuia.
Femeile, după cum a recunoscut Virginia Woolf, au nevoie de camere proprii pentru a putea scrie. De asemenea, de-a lungul istoriei, femeile scriitoare au avut nevoie de un nume pentru a descrie ceea ce fac. Hauser urmărește inventarea acestui nume în Grecia antică, explorând arheologia sexualizării poetului. Ea urmărește poeții, filozofii și istoricii din Grecia antică pe măsură ce aceștia dezvoltau și dezbăteau vocabularul pentru calitatea de autor pe câmpul de luptă al genului - construind și consolidând cuvântul pentru poetul bărbat, apoi, ca răspuns, creând un limbaj cu care să descrie femeile care scriu. În mod esențial, Hauser reintroduce femeile în canonul tradițional exclusiv masculin al literaturii grecești, argumentând pentru rolul central al acestora în conturarea ideilor privind paternitatea și producția literară.
