Cum au salvat filozofii miturile: Interpretarea alegorică și mitologia clasică

Recenzii ale cititorilor

Cartea explorează istoria interpretării alegorice a miturilor, urmărind dezvoltarea sa de la tradițiile orale până la Renaștere. Deși conține o erudiție impresionantă și perspective culturale, stilul de scriere este criticat pentru a fi sec și lipsit de sinteză sau analiză.

Cartea este bine documentată și oferă o istorie detaliată a interpretărilor alegorice ale mitologiei. Ea este accesibilă cititorilor generali și studenților, găsind un echilibru între claritate și profunzime. Capitolul despre Renaștere este deosebit de pătrunzător.

Titlul poate induce în eroare, deoarece accentul este pus mai degrabă pe interpretarea alegorică decât pe modul în care filosofii au salvat miturile. Proza poate fi plictisitoare și îi lipsește analiza captivantă. Mulți cititori pot găsi conținutul mai puțin interesant, fără o nevoie specifică pentru contextul istoric detaliat.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

How Philosophers Saved Myths: Allegorical Interpretation and Classical Mythology

Conținutul cărții:

Acest studiu explică modul în care miturile Greciei și ale Romei au fost transmise din antichitate până la Renaștere. Luc Brisson susține că filosofia a fost, în mod ironic, responsabilă pentru salvarea mitului de la anihilarea istorică.

Deși filosofia a criticat inițial mitul pentru că nu putea fi declarat adevărat sau fals și pentru că era inferior argumentației, mitologia a fost reincorporată progresiv în filosofie prin exegeza alegorică. Brisson arată în ce măsură a fost folosită alegoria în rândul filosofilor și cum aceasta a permis mitului să adopte de-a lungul secolelor o serie de sisteme interpretative diferite: moral, fizic, psihologic, politic și chiar metafizic.

Cum au salvat filosofii miturile descrie, de asemenea, cum, în primii ani ai epocii moderne, alegoria a urmat o cale mai religioasă, care avea să își asume un rol mai important în neoplatonism. În cele din urmă, Brisson explică modul în care această îmbrățișare a mitului a fost dusă mai departe de gânditorii și artiștii bizantini de-a lungul Evului Mediu și al Renașterii, după triumful creștinismului, susține Brisson, miturile nu mai trebuiau să fie în acord doar cu istoria și filosofia, ci și cu dogmele Bisericii.