Cum măsurăm

Titlul original:

How We Measure

Conținutul cărții:

Joe DeLong își poate începe prima sa colecție de poezii, plină de umor, ironică și reflexivă, cu o odă la „Zero” și se poate autointitula „domnul gol”, dar de fapt este un existențialist zen care trece de la întâlniri intime cu planeta Pământ, precum „Râsul în această cafenea”, la o secvență, una pe secțiune, în care își povestește „călătoria de un milion de mile”. Stilul său este uimit, dar emoțiile sunt profunde, ca un curent subteran sau o contra-melodie. În unele poezii se referă în mod comic la „Cognitive Snooze” și la „Associate Dean of Calamity”, în timp ce în altele coboară garda și vorbește despre „exersarea unui instrument / când știi că nimeni nu poate auzi” și despre faptul că se află pe o bancă, „inundat de emoții vag emfatice”. În timp ce se gândește la vremea schimbătoare, la progresia toamnei și la univers, el privește și în interior. Este un ghid turistic amabil, a cărui manieră autoironică ne invită să împărtășim intuițiile sale ascuțite cu privire la condiția noastră mult prea umană: Îmi place să mă privesc trecând pe lângă mine / în oglinzi. Sprâncenele mi se ridică, ca și cum aș spune, / cu siguranță glumești.

-John Philip Drury, autor al cărții Sea Level Rising

Unele poezii îți plac pentru certitudinea lor, ca genul de încredere care te lasă să dormi pe bancheta din spate în timp ce te grăbești prin întuneric. Poemele lui Joe DeLong sunt mai tulburi; le citești cu mâinile lipite de bord. „Eu sunt umbra unei pietre. / Sunt acumularea de eoni. / Sunt o structură identificabilă”, ne spune el în «Ensconced», iar datorită acribiei și erudiției vocii din restul cărții How We Measure, îl cred. În poemul meu preferat, „Million Miles I”, poetul se gândește la cel mai bun mod de a călători milionul de mile care îl separă de destinația sa și alege un amestec de zbor, condus și mers pe jos, departe de locul unde vrea să ajungă. „Când am împărțit o masă cu alții, vorbind // și râzând ore în șir până seara, / uneori am simțit că aș fi putut rămâne”, conchide poemul. Am înțeles asta. Aș putea zăbovi toată noaptea în labirintul superb al acestei colecții.

-Karen Craigo Poet laureat al statului Missouri; autoare a cărților Passing Through Humansville (Sundress, 2018) și No More Milk (Sundress, 2016)

Poemele lui Joe DeLong, de o intensitate liniștită, fermecător de întortocheate, iau măsura spațiului emoțional în termeni preciși și stranii. Melancolică, neliniștită și spirituală, maniera lui DeLong, care poate părea „impersonală ca uneltele”, are mișcarea abilă și elegant misterioasă a „luminii prin sticla antică”. How We Measure este o carte a „manevrelor arzătoare” și a consolărilor greu câștigate, a surprizelor și inevitabilităților.

-Mark Levine, autor al cărților Călătoriile lui Marco, The Wilds, Enola Gay și Debt