Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „How Shostakovich Changed My Mind” de Stephen Johnson este lăudată pentru explorarea profundă a puterii terapeutice a muzicii, în special a compozițiilor lui Șostakovici. Cititorii apreciază combinația de reflecție personală și analiză detaliată, care dezvăluie profunzimea emoțională a muzicii și impactul acesteia asupra sănătății mintale. Scrierea este descrisă ca fiind lirică și pătrunzătoare, făcând accesibile subiecte complexe. Cu toate acestea, unii cititori observă o lipsă de dovezi empirice pentru afirmațiile terapeutice făcute, iar alții consideră că provocările personale ale autorului ar putea fi excesive.
Avantaje:⬤ Explorare profundă a puterii terapeutice a muzicii lui Șostakovici.
⬤ Stil de scriere liric și captivant.
⬤ Combină anecdotele personale cu analiza muzicală detaliată.
⬤ Oferă informații despre legătura emoțională dintre muzică și sănătatea mintală.
⬤ Accesibil pentru cititorii non-muzicieni, dar în același timp erudit.
⬤ Încurajează ascultătorii să își aprofundeze aprecierea pentru muzica clasică.
Dezavantaje:⬤ Unii cititori consideră că lipsesc dovezile empirice care să susțină afirmațiile terapeutice.
⬤ Reflecțiile personale ale autorului asupra problemelor de sănătate mintală pot părea excesive pentru unii.
⬤ Nu este o biografie completă sau un studiu al întregii producții muzicale a lui Șostakovici.
(pe baza a 15 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
How Shostakovich Changed My Mind
Conținutul cărții:
O privire puternică asupra efectului extraordinar de vindecare al muzicii asupra celor care suferă de boli mintale, inclusiv lupta autorului Stephen Johnson cu tulburarea bipolară.
„E ceva în a-ți auzi cele mai dureroase emoții transformate în ceva frumos... Bătrânul rus care a rostit aceste cuvinte vorbea în numele nenumăraților colegi supraviețuitori ai regimului de teroare al lui Stalin. Iar acel „ceva frumos” la care se gândea era muzica lui Dmitri Șostakovici.
Cu toate acestea, nu există nicio evadare, nicio consolare falsă în cea mai mare muzică a lui Șostakovici: aceasta este una dintre cele mai întunecate, mai triste, uneori mai amare muzici compuse vreodată. Atunci de ce atât de mulți îi sunt recunoscători lui Șostakovici pentru că a creat-o - nu doar ruși, ci și occidentali precum Stephen Johnson, crescuți într-o societate foarte diferită, mult mai sigură? Cum se face că muzica care reflectă durerea, frica și dezolarea îi poate ajuta pe suferinzi să găsească - dacă nu o cale de ieșire, atunci o modalitate de a suporta aceste sentimente și, în cele din urmă, de a redescoperi plăcerea de a exista?
Johnson se bazează pe interviuri cu membrii orchestrei care au interpretat Simfonia Leningrad de Șostakovici în timpul asediului Leningradului, în timpul căruia aproape o treime din populație a murit de foame. În cele din urmă, această carte este o reafirmare a unui fel de miracol umanist: faptul că speranța a putut renaște într-o perioadă în care, pentru a o cita pe scriitoarea Nadejda Mandelstam, exista doar „Speranță împotriva speranței”.
