Cum ne mișcă jocurile: Emoția prin design

Recenzii ale cititorilor

Cartea explorează impactul emoțional al jocurilor video și rolul lor în cultura modernă, adresându-se atât jucătorilor, cât și persoanelor interesate de semnificația jocurilor. Deși lăudată pentru limbajul accesibil și premisa captivantă, cartea se confruntă cu critici pentru lipsa de profunzime, rigoare științifică și publicul țintă neclar.

⬤ Oferă o perspectivă captivantă asupra efectelor emoționale ale jocurilor.
⬤ Este scrisă într-un limbaj accesibil, ceea ce o face ușor de citit pentru publicul larg.
⬤ Include conținut provocator care stârnește discuții despre designul jocurilor și implicarea emoțională.
⬤ Oferă informații valoroase pentru cei noi în domeniu sau interesați de beneficiile jocurilor.

⬤ Conținutul este adesea considerat superficial și îi lipsește explorarea detaliată sau susținerea științifică.
⬤ Publicul țintă este neclar, putând îndepărta jucătorii care caută profunzime și cercetătorii care caută un suport empiric solid.
⬤ Unii cititori au considerat cartea repetitivă sau prea anecdotică, fără o perspectivă academică substanțială.
⬤ Criticii au remarcat lungimea redusă a cărții în raport cu prețul său.

(pe baza a 21 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

How Games Move Us: Emotion by Design

Conținutul cărții:

O examinare captivantă a modului în care designul jocurilor video poate crea experiențe emoționale puternice și pozitive pentru jucători - cu exemple din jocuri populare, indie și artistice.

Acesta este un moment de renaștere pentru jocurile video - prin varietatea de genuri pe care le reprezintă și prin gama de teritorii emoționale pe care le acoperă. Dar cum creează jocurile emoții? În How Games Move Us (Cum ne emoționează jocurile), Katherine Isbister conduce cititorul într-o explorare nouă și oportună a tehnicilor de design care evocă emoții puternice pentru jucători. Ea contrazice argumentele conform cărora jocurile creează o generație de singuratici izolați, amorțiți emoțional și antisociali. Isbister ne arată că, de fapt, jocurile pot juca un rol puternic în crearea empatiei și a altor experiențe emoționale puternice și pozitive; ele își dezvăluie aceste calități în timp, prin actul de a juca. Ea oferă o examinare nuanțată și sistematică a modului exact în care jocurile pot influența emoțiile și conexiunea socială, cu exemple - extrase din jocuri populare, indie și artistice - care dezvăluie experiența jucătorului.

Isbister descrie alegerea și fluxul, două calități care diferențiază jocurile de alte mijloace media, și explică modul în care dezvoltatorii de jocuri se bazează pe aceste calități folosind avatare, personaje non-jucătoare și personalizarea personajelor, atât în jocul solo, cât și în cel social. Ea arată cum designerii folosesc mișcarea fizică pentru a spori experiența emoțională a jucătorilor și examinează jocul în rețea la distanță. Ea ilustrează utilizarea acestor metode de proiectare cu exemple care variază de la Little Big Planet de la Sony la mult lăudatul joc independent Journey și la jocuri artistice precum Train de Brenda Romero.

Analiza lui Isbister ne arată un nou mod de a ne gândi la jocuri, ajutându-ne să le apreciem ca pe un mediu inovator și puternic pentru a face ceea ce fac filmul, literatura și alte medii creative: să ne ajute să ne înțelegem pe noi înșine și ce înseamnă să fii om.