Cum s-a pierdut o teorie a filmului și alte mistere în studiile culturale

Recenzii ale cititorilor

Cartea „How a Film Theory Got Lost” examinează intersecția dintre studiile cinematografice și studiile culturale, concentrându-se asupra unei abordări metodologice unice pentru înțelegerea filmelor și a culturii populare. Autorul, Ray, oferă eseuri pătrunzătoare care îmbină proza bogată cu analiza, încurajând cititorii să exploreze detaliile complexe ale filmelor, mai degrabă decât doar narațiunile acestora. Colecția sfidează perspectivele istorice convenționale și îndeamnă cititorii să își creeze propriile arhive de istorie culturală.

⬤ Abordare inovatoare a studiului filmului
⬤ stil de scriere captivant și plăcut
⬤ eseuri bogate și pătrunzătoare
⬤ încurajează investigarea mai profundă a detaliilor filmului
⬤ sfidează viziunile liniare ale istoriei filmului.

Lipsă de lecturi ale filmelor individuale; poate fi prea abstract pentru unii cititori care preferă critica de film tradițională.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

How a Film Theory Got Lost and Other Mysteries in Cultural Studies

Conținutul cărții:

Cum s-a pierdut o teorie a filmului și alte mistere în studiile culturale.

Robert B. Ray.

Prefață de James Naremore.

Contestă ideile acceptate despre film și studiile culturale.

În anii 1920, când critica de film era la fel de nouă ca cinema-ul însuși, la Paris s-a dezvoltat un mod special de a gândi despre filme. Această teorie sugera că cinematografia se bazează pe automatismul fotografiei, pe faptul revoluționar că, pentru prima dată în istoria omenirii, o reprezentare perfectă a lumii poate fi produsă accidental. În plus, privirea aparatului de fotografiat are potențialul de a transforma obiecte obișnuite - un telefon, o scrisoare pe un birou, chipul unei femei - în imagini fermecătoare, pline de detalii a căror atracție precisă rămâne imprevizibilă. Până în anii 1930, această teorie a fotogniei (fotogenia) a dispărut din majoritatea scrierilor serioase despre film. De ce a avut loc această dispariție? În această colecție de eseuri, Robert B. Ray discută această dispariție și alte mistere asemănătoare: De ce fotografia și romanul polițist au apărut exact în același timp? De ce unele dintre cele mai proeminente scrieri academice despre cinema au rezistat la orice altceva în afară de relatări "științifice" despre filme? Ce contează ca "cunoaștere" în studiile cinematografice sau în orice altă disciplină intelectuală? Ce au în comun impresioniștii francezi cu Sex Pistols? Cum au devenit melodramele lui Douglas Sirk, ignorate de critici, "critici subversive ale ideologiei burgheze"?

Cum ne-a ajutat soarta filmelor lui Sirk să înțelegem postmodernismul și avangarda? Abordând aceste întrebări, eseurile lui Ray pun în discuție anumite idei despre film și studiile culturale, susținând în același timp un mod de a scrie despre filme și artă experimentală care să respecte efectul misterios al imaginilor și sunetelor lor.

Robert B. Ray, director al Departamentului de studii cinematografice și media și profesor de engleză la Universitatea din Florida, este autorul cărților A Certain Tendency of the Hollywood Cinema 1930-1980 și The Avant-Garde Finds Andy Hardy. De asemenea, este membru al trupei The Vulgar Boatmen, ale cărei discuri includ You and Your Sister, Please Panic și Opposite Sex.

Cuprins.

Prefață de James Naremore.

Impresionism, suprarealism și teoria filmului: Path Dependence, or How a Tradition in Film Theory Gets Lost.

Regimul Bordwell și mizele cunoașterii.

Snapshots: Începuturile fotografiei.

Urmărirea.

Cum să începi și Avant-Garde.

Cum să predai studii culturale.

Cel mai bun mod de a înțelege postmodernismul.

Misterul lui Edward Hopper.

Filmul și literatura.

Concluzii.