Cum să gândești ca un Neandertal

Recenzii ale cititorilor

Cartea „How to Think Like a Neandertal” de Thomas Wynn și Frederick L. Coolidge își propune să exploreze abilitățile cognitive și viața socială a neandertalienilor printr-un amestec de dovezi arheologice, psihologie și raționament speculativ. Deși oferă o perspectivă fascinantă asupra vieții neandertalienilor, autorii se bazează pe date limitate, ceea ce conduce la unele concluzii controversate.

Cartea este captivantă și accesibilă, combinând în mod eficient umorul cu analiza serioasă. Cititorii apreciază perspectiva sa nouă asupra neandertalienilor, susținând că aceștia erau mai complecși decât se credea anterior. Abordarea interdisciplinară, îmbinând antropologia și psihologia, oferă o narațiune convingătoare. De asemenea, aceasta stimulează gândirea cu privire la cogniția și evoluția umană, făcând-o potrivită atât pentru cititorii ocazionali, cât și pentru publicul academic.

Criticii subliniază faptul că cartea se bazează foarte mult pe speculații cu dovezi limitate, ceea ce duce la concluzii potențial nefondate. Unele afirmații specifice, cum ar fi lipsa unei diviziuni a muncii bazate pe gen, sunt considerate slab susținute. Unii cititori au considerat că ipotezele autorilor sunt excesive, iar tonul dezinvolt poate submina credibilitatea academică a cărții.

(pe baza a 34 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

How to Think Like a Neandertal

Conținutul cărții:

Au existat multe cărți, filme și chiar reclame TV cu Neandertalieni - unele serioase, altele comice. Dar cum era cu adevărat să fii un Neandertal? Cum erau viețile lor similare sau diferite de ale noastre?

În How to Think Like a Neandertal, arheologul Thomas Wynn și psihologul Frederick L. Coolidge fac echipă pentru a oferi o descriere strălucită a vieții mentale a neandertalienilor, bazându-se pe cele mai recente rămășițe fosile și arheologice. Într-adevăr, unele rămășițe neandertaliene nu sunt fosilizate, permițând oamenilor de știință să recupereze mostre din genele lor - un specimen avea gena părului roșcat și, mai provocator, toți aveau o genă numită FOXP2, despre care se crede că este legată de vorbire. Având în vedere diferențele dintre fețele lor și ale noastre, vocile lor au sunat probabil un pic diferit, iar gama de consoane și vocale pe care le puteau genera ar fi putut fi diferită. Dar puteau vorbi și aveau un vocabular vast (poate uriaș) - cuvinte pentru locuri, rute, tehnici, persoane și emoții. Rămășițele arheologice extinse ale uneltelor de piatră și ale locurilor de locuit (și, da, adesea locuiau în peșteri) indică faptul că neandertalienii se bazau pe proceduri tehnice complexe și își petreceau cea mai mare parte a vieții în grupuri familiale mici. Autorii analizează dovezile conform cărora neandertalienii aveau o cultură simbolică - analizând modul în care tratau cadavrele, utilizarea focului și posibila colorare a corpului - și ajung la concluzia că, probabil, nu aveau un simț al supranaturalului. Cartea explorează natura brutală a vieții lor, în special în nord-vestul Europei, unde bărbați și femei cu sulițe vânau împreună mamuți și rinoceri lânoși.

Erau toleranți la durere, foarte probabil taciturni și nu erau ușor de excitat.

Wynn și Coolidge oferă aici un portret revelator al neandertalienilor, zugrăvind o imagine remarcabilă a acestor oameni dispăruți de mult timp și oferind o perspectivă, pe măsură ce avansează, asupra propriei noastre minți și culturi.