Cum să ne confruntăm cu moartea? O introducere în filosofie

Recenzii ale cititorilor

Cartea provoacă la reflecție și este interesantă pentru cei implicați în discuții filosofice, în special cu privire la viața de apoi. Cu toate acestea, s-a confruntat cu critici semnificative pentru scrierea slabă, lipsa de coerență și eșecul de a oferi dovezi clare sau noi perspective.

⬤ Provocatoare și interesantă
⬤ potrivită pentru cursurile de filosofie
⬤ oferă o perspectivă diferită asupra vieții de apoi.

Scris oribil, argumente incoerente, puncte auto-contradictorii, lipsă de dovezi și numeroase erori gramaticale.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

How Are We to Confront Death?: An Introduction to Philosophy

Conținutul cărții:

Confruntarea cu moartea înseamnă să o privești drept în față. Societatea contemporană refuză să facă acest lucru, preferând să o ascundă și să se ascundă de ea. Ritualurile funerare nu mai funcționează ca o modalitate de a media moartea sau de a menține o legătură între vii și morți. Astăzi, dispariția anumitor practici funerare atestă negarea morții ca atare. Acestea reflectă preferința de a se concentra pe rememorarea vieții celui decedat pentru a neutraliza moartea, înlocuind astfel valoarea doliului, considerat acum ca fiind ceva ce trebuie făcut cât mai repede posibil. În plus, știința, ca și religia înainte de ea și ca și "cultul corpului" contemporan, a alimentat fanteziile noastre despre nemurire, promițându-ne vieți mai lungi și de o calitate mai bună și chiar posibilitatea de a învinge moartea cu totul.

În ciuda tuturor acestor încercări de a depăși sau neutraliza moartea, omenirea nu a reușit să elimine anxietatea sa față de moarte și neant. Fidelă rădăcinilor sale în fenomenologie, Dastur nu numai că examinează aceste tendințe contemporane cu un ochi critic, dar susține și că trebuie să învățăm din nou să ne asumăm moartea, să devenim muritori, să învățăm cum să murim. Moartea nu este ultimul moment al vieții umane, ci mai degrabă atributul ei esențial.

Priceperea lui Dastur ca "traducător" al fenomenologiei într-o proză accesibilă și clară nu este nicăieri mai evidentă decât în "mica sa carte despre moarte" - de fapt, publicul căruia i se adresează nu este atât cel specializat în fenomenologie sau în filosofia academică, cât un public nespecialist dornic de reflecție filosofică asupra a ceea ce ne este mai aproape. Și nimic nu este mai aproape de noi decât posibilitatea mereu prezentă a propriei noastre morți iminente.

După cum sugerează subtitlul său, această carte este o "introducere în filosofie", care obligă cititorul să se întrebe ce înseamnă să fii om și să îmbrățișezi moartea și mortalitatea ca esență definitorie a umanității noastre.