Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea de memorii „How to Say Babylon” de Safiya Sinclair este o explorare frumos scrisă și profund emoționantă a vieții sale crescute într-o familie rastafariană din Jamaica. Narațiunea este poetică și bogată, surprinzând o gamă largă de emoții și experiențe, inclusiv traume, reziliență și speranță. Stilul de scriere al lui Sinclair este lăudat pentru calitatea sa lirică, făcând cartea captivantă și greu de lăsat din mână. Povestea oferă o perspectivă asupra culturii Rastafarian și a luptelor personale, rezonând cu mulți cititori.
Avantaje:⬤ Proză rafinată și stil de scriere liric, care evidențiază talentul de poet al lui Sinclair.
⬤ Narațiune profund emoționantă care evocă emoții puternice și conexiuni din partea cititorilor.
⬤ Oferă o perspectivă profundă asupra culturii rastafari și a istoriei personale.
⬤ Povestiri captivante care îi țin pe cititori captivați de-a lungul memoriilor.
⬤ Temele rezilienței, descoperirii de sine și speranței sunt puternic descrise.
Dezavantaje:⬤ Unii cititori au fost nedumeriți de faptul că autoarea a continuat să se întoarcă în mediul ei abuziv.
⬤ Câteva părți ale memoriilor ar putea fi greu de citit din cauza temelor grele de abuz și traumă.
⬤ Complexitatea dinamicii familiale și a culturii poate necesita o reflecție atentă din partea cititorilor.
(pe baza a 163 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
How to Say Babylon: A Memoir
Conținutul cărții:
Cu ecouri din Educated și Born a Crime, How to Say Babylon este povestea uimitoare a luptei autoarei de a se elibera de educația rigidă rastafariană, dominată de opiniile patriarhale stricte ale tatălui său și de controlul represiv al copilăriei sale, pentru a-și găsi propria voce ca femeie și poetă.
De-a lungul copilăriei sale, tatăl Safiyei Sinclair, un muzician reggae volatil și adept militant al unei secte stricte a rastafari, a devenit obsedat de puritatea sa, în special de amenințarea a ceea ce rastafari numesc Babilon, influențele imorale și corupătoare ale lumii occidentale din afara casei lor. Se temea că feminitatea le va face pe Safiya și pe surorile ei slabe din punct de vedere moral și impure, și credea că cea mai mare virtute a unei femei este supunerea.
În efortul de a păstra Babilonul în afara porții, el a interzis aproape totul. În locul pantalonilor, femeile din familia sa erau obligate să poarte fuste lungi și rochii care să le acopere brațele și picioarele, învelitoare de cap care să le acopere părul, fără machiaj, fără bijuterii, fără opinii, fără prieteni. Mama Safiyei, deși loială tatălui ei, le-a făcut cadou Safiyei și fraților ei cărți, inclusiv poezii, de care Safiyei s-a agățat pentru a-și salva viața. În timp ce Safiya își privea mama luptând fără voce ani de zile pentru a face față treburilor casnice și rigidității convingerilor tatălui ei, ea își folosea din ce în ce mai mult educația ca pe un instrument ascuțit cu care să își găsească vocea și să se elibereze. Inevitabil, odată cu rebeliunea ei apar și ciocnirile cu tatăl ei, a cărui furie și paranoia explodează în violență crescândă. Pe măsură ce vocea Safiyei crește, liric și poetic, un curs de coliziune este stabilit între ei.
How to Say Babylon este confruntarea lui Sinclair cu cultura care inițial a hrănit-o, dar în cele din urmă a încercat să o reducă la tăcere; este confruntarea ei cu patriarhia și tradiția, precum și cu moștenirea colonialismului din Jamaica. Bogată în lirism și într-un limbaj pe care numai un poet îl poate evoca, cartea How to Say Babylon este atât povestea universală a unei femei care își găsește propria putere, cât și o privire unică asupra unei lumi rarefiate pe care poate știm cum să o numim, Rastafari, dar despre care știm puține.
