Cum suferă animalele

Recenzii ale cititorilor

Cartea „How Animals Grieve” de Barbara King explorează viața emoțională a animalelor, în special capacitatea lor de a suferi. Deși prezintă numeroase anecdote emoționante și observații științifice care arată că animalele simt emoții precum durerea, cartea recunoaște, de asemenea, limitele cercetărilor actuale în acest domeniu. Cititorii apreciază conținutul provocator al cărții și stilul ușor de citit, deși unii o critică pentru că este prea intelectuală sau prudentă în concluziile sale.

⬤ Bine scrisă și accesibilă cititorilor.
⬤ Oferă numeroase anecdote personale, emoționante și exemple științifice.
⬤ Încurajează cititorii să reconsidere convingerile vechi despre emoțiile animalelor.
⬤ Abordează un subiect crucial și adesea trecut cu vederea privind bunăstarea animalelor.
⬤ Stârnește conversații semnificative și o înțelegere mai profundă a animalelor în rândul cititorilor.

⬤ Unii cititori consideră că tonul autorului este prea precaut sau rece din punct de vedere intelectual.
⬤ Câteva recenzii menționează o lipsă de analiză structurată sau de coerență în evaluare, reducând credibilitatea cărții.
⬤ Unii cred că cartea nu merge suficient de departe în recunoașterea vieții emoționale a tuturor animalelor.
⬤ Unii cititori consideră că îi lipsește conținutul convingător sau nu reușește să mențină interesul.

(pe baza a 44 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

How Animals Grieve

Conținutul cărții:

Încă de la primele noastre întâlniri din copilărie cu animalele, le atribuim acestora emoții familiare. Însă oamenii de știință au avertizat mult timp împotriva unei astfel de antropomorfizări, susținând că aceasta ne limitează capacitatea de a înțelege cu adevărat viața altor creaturi.

Recent, însă, lucrurile au început să se schimbe în direcția opusă, iar antropologul Barbara J. King se află în fruntea acestei mișcări, susținând cu tărie că putem - și ar trebui - să ne ocupăm de emoțiile animalelor. În cartea How Animals Grieve, ea ne atrage atenția asupra cazului specific al durerii și relatează poveste după poveste - de pe câmpuri, ferme, case și multe altele - despre animale care își plâng tovarășii, prietenii sau prietenii pierduți.

King povestește despre elefanții care își înconjoară matriarhul în timp ce acesta slăbește și moare și care, în zilele următoare, se îngrijesc de cadavrul ei ca și cum ar veghea. O pisică de casă își pierde sora, de care nu se despărțise niciodată până atunci, și petrece săptămâni întregi plimbându-se prin apartament, plângând tânguitor.

Un babuin își pierde fiica în fața unui prădător și se cufundă în durere. În fiecare caz, King își folosește pregătirea antropologică pentru a interpreta și a încerca să explice ceea ce vedem - pentru a ne ajuta să înțelegem această durere a animalelor în mod adecvat, ca pe ceva care nu este nici la fel, nici complet diferit de experiența umană a pierderii.

Cartea rezultată este atât îndrăzneață, cât și pragmatică, uimitor de ambițioasă, chiar dacă are grijă să recunoască limitele înțelegerii noastre. Prin poveștile emoționante pe care le relatează și le analizează atât de frumos, King ne aduce mai aproape de animalele cu care împărțim planeta și ne ajută să ne vedem propriile experiențe, atașamente și emoții ca parte a unei rețele mai mari de viață, moarte, dragoste și pierdere.