Cunoașterea legii naturale: De la precepte și înclinații la derivarea ocultă

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Knowing the Natural Law” de Steven J. Jensen oferă o viziune cuprinzătoare asupra teoriei dreptului natural, afirmând că aceasta este parte integrantă a naturii umane și a moralității. Autorul respinge argumentul lui Hume privind derivarea „trebuie” din „este” și susține că înțelegerea dreptului natural este esențială pentru înțelegerea naturii umane și a moralității. Cartea este descrisă ca fiind o lectură academică serioasă, care este deopotrivă iluminatoare și provocatoare.

⬤ Oferă o alternativă solidă la teoriile contemporane ale dreptului natural, în special cele care nu sunt tomiste.
⬤ Demonstrație bine argumentată împotriva afirmației lui Hume cu privire la moralitate.
⬤ Explorare aprofundată a legii naturale ca parte esențială a naturii umane.
⬤ Oferă o perspectivă profundă asupra dorințelor și eticii umane ca parte a unui cadru moral unificat.
⬤ Încurajează cititorii să dobândească o înțelegere mai profundă a naturii umane și a implicațiilor sale morale.

⬤ Nu este potrivit pentru cititorii care caută o lectură ușoară sau ușoară; este un text academic care necesită concentrare și angajament.
⬤ Poate fi prea complex sau dens pentru cititorii ocazionali care nu au cunoștințe de bază în filosofie sau etică.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Knowing the Natural Law: From Precepts and Inclinations to Deriving Oughts

Conținutul cărții:

Discuțiile recente cu privire la abordarea dreptului natural de către Toma d'Aquino s-au concentrat asupra caracterului "evident" al primelor principii, dar puține încercări au fost făcute pentru a determina în ce mod acestea sunt evidente. După unele păreri, un precept evident trebuie să aibă, cel mult, o legătură slabă cu rațiunea speculativă, în special cu cunoașterea noastră despre Dumnezeu, și trebuie să fie nepătat de pata "derivării" unui "trebuie" dintr-un "este".

Cu toate acestea, Aquino însuși avea o concepție solidă a binelui, înrădăcinată în natura umană. El nu vedea nicio diferență fundamentală între afirmațiile "este" și afirmațiile "trebuie", pe care le considera ambele descriptive. Cunoașterea legii naturale urmărește gândirea lui Aquino de la o înțelegere a naturii umane la o cunoaștere a binelui uman, de aici la o prezentare a afirmațiilor "trebuie" și, în cele din urmă, la alegere, care se concretizează în acțiuni umane.

Articolul mult discutat privind preceptele legii naturale (I-II, 94, 2) oferă cadrul pentru o lege naturală înrădăcinată în natura umană și în cunoașterea speculativă. Cunoașterea practică este ea însăși triplă: cunoaștere practică potențială, cunoaștere practică virtuală și cunoaștere practică deplină.

Această distincție în cadrul cunoașterii practice, de obicei neglijată sau subutilizată, dezvăluie etapele prin care mintea trece de la cunoașterea speculativă la cunoașterea practică deplină. Cele mai importante secțiuni ale cărții Cunoașterea legii naturale examinează natura afirmațiilor de tipul "trebuie", forța imperativă a preceptelor morale, caracterul special al propozițiilor per se nota, așa cum se regăsesc în cadrul legii naturale, și mișcarea finală de la cunoaștere la acțiune.