Cunoașterea propozițională

Titlul original:

Propositional Knowledge

Conținutul cărții:

Problema cunoașterii ridicată de Platon a modelat ideile epistemologilor contemporani. „Credința adevărată justificată” a fost unanim acceptată ca definiție a cunoașterii în istoria filosofiei.

Fiind o combinație între elementul metafizic al adevărului, elementul psihologic al credinței și elementul epistemologic al justificării, aceasta este una dintre țintele lui Gettier, care a pus la îndoială validitatea acestei definiții „tradiționale”. Gânditorii post-Gettier au încercat să evalueze problema Gettier cu o înțelegere a acesteia într-un mod idiosincratic. Ei au încercat din răsputeri să evite sau să rezolve problema, dar nimeni nu a găsit o analiză a cunoașterii rezistentă la Gettier.

Problema Gettier expune, printre altele, diferența dintre un caz de cunoaștere și un caz de revendicare a cunoașterii. Ființele umane nu ezită să pretindă cunoștințe chiar și atunci când ceea ce se pretinde este doar o presupunere.

De asemenea, se explică faptul că nu se poate da o singură definiție a cunoașterii propoziționale pentru o multitudine de propoziții. Cunoașterea trebuie să fie exonerată de cele trei condiții și de multe astfel de asocieri și să fie privită dintr-o perspectivă independentă și nouă.