Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Memoriile lui Philip Glass reprezintă o explorare fascinantă a vieții sale de compozitor, combinând anecdote personale cu perspective asupra lumii muzicale. Cititorii consideră că scrierile sale sunt atrăgătoare și reflectă călătoria sa artistică, deși unii îi critică proza ca fiind neremarcabilă. Cartea se adâncește în experiențele și influențele sale, în special în timpul perioadei petrecute în India și în interacțiunile sale cu diverse figuri influente din domeniul artelor.
Avantaje:Cititorii apreciază stilul captivant de scriere, bogatele anecdote personale și viziunile profunde asupra procesului creativ al lui Glass. Mulți au considerat cartea emoționantă și lămuritoare, dezvăluind o înțelegere pe mai multe niveluri atât a vieții sale, cât și a muzicii sale. Cartea oferă o perspectivă unică asupra scenelor artistice și muzicale din anii '60 și '70, iar mulți fani ai operei lui Glass au găsit-o deosebit de satisfăcătoare.
Dezavantaje:Criticii au remarcat că scrierile lui Glass sunt lipsite de profunzime în anumite domenii, în special în ceea ce privește detaliile compozițiilor sale recente și călătoria sa muzicală. Unii au considerat că unele părți ale narațiunii seamănă cu o înșiruire de nume, iar secțiunile care detaliază călătoriile sale au fost considerate neinteresante. În plus, câțiva cititori au afirmat că, în ciuda vieții interesante pe care a dus-o, proza sa ar putea fi considerată muncitorească și nu a surprins pe deplin complexitatea experiențelor sale artistice.
(pe baza a 119 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Words Without Music: A Memoir
Conținutul cărții:
Philip Glass a creat, aproape de unul singur, sunetul dominant al muzicii clasice de la sfârșitul secolului al XX-lea.
Cu toate acestea, în Words Without Music, memoriile sale aclamate de critică, el creează o voce cu totul nouă și neașteptată, cea a unui povestitor înnăscut și a unui cronicar de o perspicacitate acută, ale cărui amintiri din culise permit cititorilor să experimenteze acele momente de fuziune creativă în care viața a fuzionat atât de magic cu arta. De la copilăria sa din Baltimore la perioada studenției în Chicago și la Juilliard, la prima sa călătorie la Paris și la o excursie în India care i-a schimbat viața, Glass își amintește cu emoție de mentorii săi din tinerețe, reconstituind în același timp locurile care au contribuit la formarea conștiinței sale creative.
Fie că descrie munca de instalator fără licență în New York-ul anilor 1970, fie că compune Satyagraha, Glass trece peste genuri și recreează, aici în cuvinte, emoția care rezultă din creația artistică. Words Without Music afirmă în cele din urmă puterea muzicii de a schimba lumea.
