Cuvintele altor oameni: Prietenie, pierdere și conversațiile care nu se termină niciodată

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Cuvintele altora” de Lissa Soep explorează teme precum prietenia, pierderea și puterea transcendentă a limbajului, împletind narațiuni personale cu perspective filosofice. Mulți cititori au considerat-o edificatoare, emoționantă și provocatoare, oferind alinare în momente de suferință. Cu toate acestea, unii au remarcat că a avut un început dezarticulat și că s-ar putea să nu rezoneze cu toată lumea.

Mulți cititori au lăudat cartea pentru profunzimea sa emoțională, discuțiile pătrunzătoare despre limbaj și capacitatea sa de a ajuta la procesarea durerii. Combinația de povești personale și cadre filosofice a fost evidențiată ca un punct forte, făcând-o relatabilă și intimă. Cititorii au considerat că a fost o lectură bogată și plină de satisfacții, care a evocat emoții puternice.

Unii recenzenți au menționat că cartea face salturi la început, ceea ce poate întrerupe fluxul, și au simțit că elementele filosofice au luat uneori un loc secundar față de narațiunea personală a autorului. În plus, câțiva cititori au găsit povestea puțin plictisitoare uneori.

(pe baza a 13 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Other People's Words: Friendship, Loss, and the Conversations That Never End

Conținutul cărții:

Ce se întâmplă dacă marea iubire a vieții tale este prietenia?

La douăzeci de ani, Lissa Soep și prietenul ei au legat prietenii profunde cu alte două cupluri - Mercy și Christine; și Emily și Jonnie - până când, zeci de ani mai târziu, Jonnie a murit brusc, într-un accident, iar Christine a decedat în urma unei boli misterioase. Christine fusese o scriitoare, iar Jonnie un povestitor. Lissa nu-și putea imagina o lume fără scrisorile, cărțile poștale, textele lor - o lume fără vocile lor. Apoi a găsit alinare într-un loc surprinzător. Ca studentă absolventă, a studiat filosofia criticului rus Mihail Bakhtin, care a scris despre numeroasele voci care pot răsuna în discursul unei singure persoane. Dintr-o dată, teoria lui Bakhtin conform căreia limbajul nostru este "plin până la revărsare de cuvintele altor persoane" a prins viață. Lissa a început să le audă pe Jonnie și Christine când se aștepta mai puțin. Într-o conversație cu Emily, a fost rostită o frază familiară și, dintr-o dată, în mintea ei a apărut Jonnie, cu râsul său zgomotos, vibrant. Mercy a recitat un poem de Adrienne Rich exact așa cum obișnuia Christine și, pentru o clipă, Christine a fost cu ele în cameră.

Cuvintele altora ne arată cum purtăm în noi limbajul celor dragi care nu mai sunt și cum cuvintele lor pot fi portaluri către alte timpuri și locuri. Limbajul - ca și iubirea - este nemărginit, iar Cuvintele altora este o privire intimă, originală și profund generoasă asupra puterii sale de a hrăni viața în mijlocul ruinelor durerii. Dialogurile nu se încheie odată cu dispariția unei prietenii sau a unei persoane; dimpotrivă, ele capătă noi straturi de semnificație, arătând cum conversațiile pe care le purtăm cu cei pe care îi iubim continuă și după ei și vor continua și după noi.