Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „The Words of Selves” de Denise Riley este lăudată pentru proza sa rafinată și explorarea profundă a limbajului și a exprimării de sine. Cartea abordează idei filosofice complexe, păstrând în același timp o calitate poetică. Deși scrierea poate fi solicitantă, ea se bazează cu succes pe o bogată tradiție intelectuală pentru a examina identitatea și rolul ironiei în autodescriere.
Avantaje:Proză splendidă, argumentare perspicace, îmbină poezia cu scrierea teoretică, explorare profundă a limbajului și a identității, pledoarie puternică pentru ironie în autodescriere, context filosofic bogat.
Dezavantaje:Poate fi dificil de citit din cauza referințelor complexe, necesită familiaritate cu tradițiile filosofice, unele momente de îndoială din partea autorului pot părea excesive.
(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Words of Selves: Identification, Solidarity, Irony
Conținutul cărții:
Marlene Dietrich a avut ultima replică în filmul lui Orson Welles A Touch of Evil : Ce contează ce spui despre alți oameni? Autorul meditează la această întrebare: Ce contează ce spui despre tine? Ea se întreabă de ce cerința de a fi ceva sau altceva ar trebui să fie atât de greu de îndeplinit într-un mod care să sune adevărat în urechile propriului subiect. Ea decide că unele ezitări și stângăcii în locuirea multor categorii de persoane - inclusiv cele celebrate de ceea ce se numește uneori politica identității - nu trebuie să dovedească nici slăbiciune psihologică, nici lipsă de curaj politic.
Nici o identitate, nici o non-identitate nu pot convinge. Dar dacă acest disconfort moștenit de la autocaracterizare trebuie să fie pe deplin admis și înregistrat - ca ceva care este simultan lingvistic și afectiv - el poate fi, de asemenea, tolerat cu bucurie. Aici limbajul nu este tratat ca un lucru înșelător care își conduce vorbitorii în eroare. Deși problema de a fi numit ceva și de a fi poziționat prin această denumire este adesea o afacere nefericită, ironia poate oferi o terapie eficientă. Chiar dacă categorisirile incerte și volatile deranjează politica pe care, de asemenea, o modelează, ele nu slăbesc solidaritatea empatică care este distinctă de identificare. Ironia verbală a prezentării de sine poate fi utilă din punct de vedere politic. Punerea sub semnul întrebării a dicțiunii primite a sinelui nu poate fi respinsă doar ca un lux al celor aflați în poziții sigure, ci, în schimb, poate avansa către o concepție a unei non-identități constructive.
Această meditație extinsă asupra limbajului sinelui în cadrul politicii sociale contemporane ia în considerare, de asemenea, eu liric și emoționalitatea lingvistică, statutul istoric al ironiei și posibilitățile unei solidarități non-identitare care este atentă în mod neapologetic la afectul limbajului.
