Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea lui Jann Arden a fost foarte apreciată pentru umorul, onestitatea și relativitatea sa, în special în rândul femeilor și al celor în vârstă de 50 de ani. Cititorii apreciază abordarea sinceră a lui Arden față de subiecte precum îmbătrânirea și acceptarea de sine, considerând-o adesea inspirată și schimbătoare de viață. Cu toate acestea, unele recenzii notează că nu toată lumea o găsește amuzantă sau deosebit de bine scrisă.
Avantaje:⬤ Scriere sinceră și relatabilă.
⬤ Umor care rezonează cu cititorii.
⬤ Mesaje inspiratoare despre acceptarea de sine și îmbătrânire.
⬤ Citire rapidă și ușoară.
⬤ Se adresează fanilor lui Jann Arden și femeilor de peste 50 de ani.
⬤ Oferă informații valoroase despre viață și dezvoltare personală.
Dezavantaje:⬤ Unii au găsit-o lipsită de umor.
⬤ Câteva recenzii au menționat că nu a fost bine scrisă.
⬤ Anumiți cititori au simțit că autorul „a mers pe și mai departe” în unele părți.
⬤ O recenzie a declarat că cartea nu este „nimic special”.
(pe baza a 67 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
If I Knew Then: Finding Wisdom in Failure and Power in Aging
Conținutul cărții:
BESTSELLER NAȚIONAL.
Jann Arden - autoare de bestselleruri, artistă și vedetă TV în plină ascensiune - revine cu aceste memorii amuzante, sincere și feroce despre devenirea unei femei de o anumită vârstă. Puterea, gravitatea și libertatea pe care le-a descoperit la 57 de ani sunt superputeri pe care crede că le putem dezlănțui cu toții.
Săpând adânc în forțele, eșecurile și pierderile ei, Jann Arden ne aduce o relatare inspirată despre cum s-a surprins pe sine, la cincizeci de ani, devenind în sfârșit complet propria persoană. Ca multe alte femei, lui Jann i-a luat mult timp să realizeze că încercarea de a fi plăcută, simpatică și frumoasă în ochii celorlalți este un joc al perdanților. Să te lași purtată de val, indiferent de consecințe, nu este doar eliberator, ci și al naibii de distractiv: "Să fiu la vârsta pe care o am - așa cum sunt multe femei - este cea mai frumoasă perioadă din viața mea.".
Jann își împletește propria poveste cu poveștile mamei, bunicii și străbunicii sale, precum și cu tatăl pe care a fost la un pas să îl urască, pentru a-i arăta tinerei sale euri - și nouă tuturor - că frica și evitarea nu reprezintă un mod de a trăi. "La ce mă gândesc acum nu sunt toate modurile în care pot încerca să mă agăț de tinerețea mea sau toate secundele care trec într-un fel de numărătoare inversă morbidă a morții", scrie ea, "ci mai degrabă cum continui să devin cineva care am sperat întotdeauna că aș putea fi. Dacă sunt norocoasă, într-o zi un chip foarte bătrân se va uita la mine din oglindă, un chip de care m-am ferit odată. O voi iubi cu ferocitate pe acea femeie bătrână, pentru că și-a dat seama în sfârșit cum să trăiască o viață cu un scop - nu în ciuda, ci datorită tuturor greșelilor și eșecurilor sale.".
