Daniel

Recenzii ale cititorilor

Daniel de Henning Mankell este un roman puternic, provocator, plasat la sfârșitul secolului al XIX-lea, care explorează teme precum strămutarea, șocul cultural și realitățile dure ale vieții prin ochii unui tânăr african pe nume Daniel. Narațiunea împletește complicat perspective atât din Africa, cât și din Europa, evidențiind călătoriile emoționale ale personajelor și abordând în același timp probleme moderne relevante.

Cartea este bine scrisă, captivantă și evocă o gamă largă de emoții, de la bucurie la tristețe. Descrierile vii ale lui Mankell transportă cititorii în Suedia secolului al XIX-lea și în Africa, oferind un context istoric bogat. Povestea oferă perspective pătrunzătoare asupra migrației, ciocnirilor culturale și complexității existenței umane. Fanii lui Mankell pot aprecia profunzimea și amploarea povestirii sale, care se extinde dincolo de celebra serie Wallander.

Narațiunea poate fi oarecum lentă, cu părți care se pot prelungi. Subiectul este greu și deprimant, iar lipsa unei rezoluții fericite s-ar putea să nu fie pe placul tuturor cititorilor. Unii au considerat că povestea a fost greu de asimilat sau nu s-a aliniat așteptărilor lor de la opera lui Mankell. Câteva recenzii au remarcat faptul că personajele, în special Daniel, se confruntă cu adversități copleșitoare, ceea ce poate lăsa cititorii cu un sentiment de descurajare.

(pe baza a 51 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Henning Mankell este un fenomen mondial: cărțile sale au fost traduse în patruzeci de limbi, au fost tipărite în peste 35 de milioane de exemplare, iar atât aprecierea criticilor, cât și numărul fanilor săi continuă să crească. Noul său roman, Daniel, este o poveste elegiacă, neașteptată, pe care numai el ar fi putut să o spună.

În anii 1870, Hans Bengler sosește în Cape Town din Smaland, Suedia, mânat de o dorință unică: să descopere o insectă pe care nimeni nu a mai văzut-o până atunci și să o numească după el. Dar apoi adoptă impulsiv un tânăr orfan din San, un băiat pe care îl botează Daniel și pe care îl aduce cu el în Suedia - un specimen destul de diferit de cel pe care îl contemplase inițial. Lui Daniel i se spune să îi spună lui Bengler "Tată", este învățat să bată la uși și să se închine și se străduiește continuu să înțeleagă acest ținut nou și ciudat de noroi și zăpadă care îl înconjoară și pare că îl prinde. În același timp, este bântuit de viziuni ale părinților săi uciși care îl cheamă acasă, în Africa. Știind că singura cale de întoarcere acasă este marea, el decide că trebuie să învețe să meargă pe apă dacă vrea să își recapete adevăratul loc în lume.

Evocativ și uneori brutal, romanul îl poartă pe Daniel printr-o serie de tragedii și trădări care culminează cu un act șocant. Mankell spune această poveste de neșters cu o eleganță nemiloasă, specifică lui.