Dante și Petrarca în grădina limbajului

Titlul original:

Dante and Petrarch in the Garden of Language

Conținutul cărții:

În Paradiso lui Dante, primul locuitor al grădinii, Adam, vorbește despre limba pe care „a folosit-o și a modelat-o” (Par. XXVI, 114) și afirmă caracterul mai degrabă instabil, dar maleabil, al limbii vernaculare, care este legată atât de variația naturală, cât și de plăcere.

Examinând modul în care grădina și limba se întrepătrund în operele lui Dante și Petrarca, această carte ia în considerare tipul de limbă folosit și modelat de acești autori, în special în poezia lor vernaculară, și modul în care interpretările lor ale Edenului interacționează cu gândirea lor mai largă despre limbă și dorință, precum și relația dintre poezie și plăcere. Experiența lor ca poeți lirici este prezentată ca fiind esențială pentru concepția lor despre corpul vorbitor și doritor și despre modul în care limbajul influențează și poate chiar crea plăcere (senzuală), complicând și îmbogățind o viziune a iubirii și a creației ordonate lui Dumnezeu.

Prin intermediul unei lecturi apropiate și comparative a unor selecții din scrierile lui Dante și Petrarca în limbile latină și vernaculară, cartea explorează viziunea distinctă a poeților asupra acestor probleme și răspunsurile lor la întrebări precum De ce vorbesc ființele umane? Cu ce scop(uri)? Ce formă iau exprimările lor și, prin urmare, dorințele lor? Și ce limbă ar trebui folosită pentru a scrie poezie? Francesca Southerden este profesor asociat de italiană medievală la Somerville College, Oxford.