Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea oferă o istorie echilibrată și informativă a statuilor confederate din New Orleans, explorând semnificația acestora și contextul îndepărtării lor. Ea oferă o perspectivă valoroasă asupra evoluției percepției acestor monumente și leagă evenimentele istorice de problemele contemporane ale reconcilierii rasiale.
Avantaje:Relatare echilibrată a istoriei, stil de scriere plăcut, informativ și captivant pentru cei interesați de istoria și cultura New Orleans, bună cercetare și context oferit pe subiect.
Dezavantaje:Primul capitol nu este convingător, părtinire percepută împotriva bărbaților din Sud, probleme cu structura paragrafelor și continuitatea în scris.
(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Tearing Down the Lost Cause: The Removal of New Orleans's Confederate Statues
Conținutul cărții:
În Tearing Down the Lost Cause: The Removal of New Orleans's Confederate Statues James Gill și Howard Hunter examinează relația complicată a orașului New Orleans cu istoria Confederației înainte și după Războiul Civil. Autorii își deschid și își încheie manuscrisul cu îndepărtarea dramatică a statuilor confederate din oraș.
În ajunul Războiului Civil, New Orleans era mult mai cosmopolit decât sudic, cu o populație considerabilă de imigranți, oameni de afaceri născuți în Nord și creoli albi și negri. Ambivalent în ceea ce privește secesiunea și războiul, orașul avea loialități împărțite între Confederație și Uniune. Cu toate acestea, până în 1880, New Orleans a rivalizat cu Richmond ca bastion al Cauzei Pierdute. După Appomattox, un număr semnificativ de veterani confederați s-au mutat în oraș, oferind elitelor sprijinul necesar pentru a forma o cultură civică confederată.
Deși este corect să spunem că cele trei monumente confederate și Monumentul Libertății al supremației albilor au apărut toate din această nostalgie periculoasă, autorii susțin că fiecare monument își întruchipează propria poveste și reflectă orașul și vremurile. Monumentul lui Lee a exprimat doliul veteranilor și dorința de reconciliere cu Nordul, deși strict în termenii lor proprii. Monumentul lui Davis a exprimat dorința Asociației memoriale a doamnelor confederate de a consolida cauza pierdută și patriotismul sudist. Monumentul Beauregard a onorat un erou local, dar a simbolizat și declinul New Orleans-ului francez și americanizarea în creștere. Monumentul Libertății, de-a lungul istoriei sale, a reprezentat supremația albilor și ipocrizia crudă a celebrării unui trecut care nu a existat niciodată.
Deși cartea este o narațiune a ascensiunii și decăderii celor patru monumente, este, de asemenea, despre un oraș care se implică în istorie. Gill și Hunter contextualizează aceste statui mai degrabă decât să le polarizeze, intervievând oameni care se află de ambele părți, inclusiv cetățeni, academicieni, intelectuali publici și fostul primar Mitch Landrieu. Folosind statuile ca o lentilă, autorii construiesc o narațiune convingătoare care oferă o istorie culturală mai amplă a orașului.
