Care a fost relația dintre imaginea de sine și practica centrelor instituționalizate de consiliere matrimonială nonconfesionale și catolice? În studiul său la interfața dintre istoria socială, istoria asistenței sociale și istoria bisericii, Vera-Maria Giehler analizează, de asemenea, situația consilierii în sine la nivel micro. Analizând pentru prima dată corespondența, procesele-verbale și rapoartele centrelor de consiliere, ea își propune să umple un gol de cercetare pe un subiect care a fost foarte discutat la acea vreme.
Consilierea maritală servea celor care căutau sfaturi, dar și conceptelor sociale de ordine. Autoarea analizează diferite aspecte ale consilierii: ajutorul individual, controlul social, instituționalizarea, profesionalizarea, precum și consilierii și cei care solicită consiliere ca actori care influențează situația. Se relevă o ambivalență puternică, care poate fi urmărită până la nivelurile instituționale întrepătrunse, cărora li se opuneau consilierii care acționau independent.
Imaginea de sine și obiectivele nivelului superior erau rareori reflectate în practică, care tindea să fie orientată către nevoile celor care solicitau consiliere. În plus, sunt ilustrate continuitatea gândirii eugenice în consilierea matrimonială neconfesională și activitatea femeilor laice cu o înțelegere personală a căsătoriei și a iubirii în consilierea catolică.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)