De ce a fost pierdut USS Thresher (Ssn 593)

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o examinare detaliată și autoritară a scufundării USS Thresher, prezentând teorii bine documentate și contestând concluziile oficiale anterioare. Cartea combină analiza tehnică cu relatările personale, ceea ce o face o lectură importantă pentru cei interesați de istoria submarinelor.

Autorul prezintă o teorie credibilă și bine susținută, utilizează o documentație amplă, inclusiv materiale clasificate recent publicate, și oferă o explicație detaliată a faptelor tehnice accesibile cititorilor obișnuiți. Perspectivele unui analist acustic cu experiență conferă autoritate narațiunii, iar cartea este descrisă ca fiind o lectură obligatorie pentru submariniști și pasionații de istorie.

Unii cititori consideră că cartea este prea tehnică și ar putea beneficia de o prezentare mai concisă. Există critici cu privire la prejudecățile percepute în concluziile autorului, în special în ceea ce privește absolvirea anumitor părți de responsabilitate. În plus, cartea a fost remarcată ca incluzând discuții repetate despre USS Scorpion, pe care unii le-au considerat deranjante, împreună cu unele erori de corectare.

(pe baza a 10 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Why the USS Thresher (Ssn 593) Was Lost

Conținutul cărții:

Submarinul nuclear american THRESHER (SSN-593) a fost pierdut deoarece nu au fost respectate procedurile standard de compensare pentru ajustarea compresiei corpului în timpul scufundării la mare adâncime din 10 aprilie 1963. În consecință, THRESHER a fost greu (cu flotabilitate negativă) la adâncimea de testare (1 300 de picioare) și nu a putut fi debalastat deoarece răcirea adiabatică a înghețat umiditatea din conductele de aer către rezervoarele de balast, blocând aceste conducte.

Este posibil ca funcționarea pompelor de răcire a reactorului (principal) în modul FAST (2 poli) să fi contribuit la oprirea reactorului și la pierderea propulsiei la 0909. 0R (ora locală). THRESHER s-a scufundat la o rată medie de 120 ft/min de la adâncimea de testare (1300 ft) la 0909. 0R pentru a se prăbuși la 09:18:24R la o adâncime de 2400 picioare (1070 psi) în 1/20 de secundă, prea repede pentru a fi recunoscut din punct de vedere cognitiv de cei de la bord care - deși știau că prăbușirea era iminentă - nu au știut niciodată că aceasta se produce.

Curtea de anchetă a Marinei (COI) a respins rezultatele propriului test, care a stabilit în mod concludent că inundarea la adâncimea de testare - cauza dezastrului evaluată de COI - ar fi fost un eveniment catastrofal.

Eveniment care nu ar fi fost raportat de THRESHER navei sale de escortă, USS SKYLARK (ASR 20), la 0913R ca „întâmpinând dificultăți minore”. Mai multe linii de dovezi - discutate în detaliu în capitolul.

1 din prezenta evaluare - confirmă faptul că nu a existat nicio inundație înainte de prăbușirea carenei sub presiune la mare adâncime.