Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Why Intelligence Fails” de Robert Jervis explorează eșecurile sistemice din cadrul serviciilor de informații americane prin studii de caz privind Revoluția iraniană și controversa privind ADM-urile din Irak. Ea oferă o analiză detaliată a motivelor pentru care estimările serviciilor de informații au eșuat și sugerează îmbunătățiri. În timp ce mulți cititori au considerat-o pătrunzătoare și provocatoare, unii au criticat stilul de scriere sec și limbajul academic dens.
Avantaje:⬤ Oferă un context istoric excelent și o analiză aprofundată a eșecurilor serviciilor de informații.
⬤ Conține materiale din surse primare, cum ar fi rapoarte CIA declasificate, sporind credibilitatea.
⬤ Oferă informații și recomandări valoroase pentru îmbunătățirea analizei informațiilor.
⬤ Scris de un academician respectat, cu experiență directă în operațiunile de informații.
Dezavantaje:⬤ Stilul de scriere este adesea perceput ca fiind sec, dens și puțin captivant.
⬤ Unii cititori au considerat cartea prea academică și greu de urmărit.
⬤ Accentul pus pe analiza informațiilor poate trece cu vederea alte aspecte esențiale ale activității de informații, cum ar fi colectarea.
⬤ Au fost formulate anumite critici cu privire la interpretările și concluziile autorului.
(pe baza a 18 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Why Intelligence Fails
Conținutul cărții:
Guvernul SUA cheltuiește resurse enorme în fiecare an pentru colectarea și analiza informațiilor, însă istoria politicii externe americane este presărată cu pași greșiți și neînțelegeri care au rezultat din eșecurile serviciilor de informații. În cartea Why Intelligence Fails, Robert Jervis examinează politica și psihologia a două dintre cele mai spectaculoase eșecuri ale serviciilor de informații din istoria recentă: convingerea greșită că regimul șahului din Iran era sigur și stabil în 1978 și afirmația că Irakul avea programe active de arme de distrugere în masă în 2002.
Cazul Iranului se bazează pe un raport recent declasificat pe care Jervis a fost însărcinat să îl realizeze de CIA în urmă cu treizeci de ani și include memorandumuri scrise de oficialii CIA ca răspuns la concluziile lui Jervis. Cazul Irakului, de asemenea fundamentat pe o analiză a performanțelor comunității de informații, se bazează pe lecturi atente ale documentelor clasificate și declasificate, deși concluziile lui Jervis sunt susținute în întregime de dovezi care au fost declasificate.
În ambele cazuri, Jervis constată nu numai că informațiile au fost foarte eronate, ci și că explicațiile ulterioare - analiștii au cedat presiunilor politice și au spus Casei Albe ceea ce aceasta dorea să audă sau au fost orbi cu bună știință - au fost de asemenea incorecte. Susținătorii acestor explicații au susținut că erorile inițiale au fost agravate de gândirea de grup, de lipsa de coordonare în cadrul guvernului și de eșecul de a împărtăși informații. Prescripțiile politice, inclusiv înființarea recentă a unui director al serviciilor naționale de informații, ar fi trebuit să remedieze situația.
În opinia lui Jervis, nici explicațiile, nici prescripțiile nu sunt adecvate. Deducțiile făcute de serviciile secrete erau de fapt destul de plauzibile având în vedere informațiile disponibile. Erorile au apărut, concluzionează el, din cauza unei atenții insuficiente acordate modului în care ar trebui colectate și interpretate informațiile, a unei lipse de conștiință de sine cu privire la factorii care au condus la judecăți și a unei culturi organizaționale care nu a reușit să caute punctele slabe și să exploreze alternative. Evaluând tensiunile inerente dintre metodele și obiectivele personalului din serviciile de informații și ale factorilor de decizie dintr-o perspectivă unică a unui insider, Jervis critică energic propunerile recente de îmbunătățire a performanței comunității serviciilor de informații și discută modalitățile prin care pot fi îmbunătățite analizele viitoare.
