De ce nu eu

Recenzii ale cititorilor

Recenzile utilizatorilor pentru „De ce nu eu” de Lindsay Ireland laudă în mod constant cartea pentru profunzimea emoțională, autenticitatea și narațiunea inspirațională despre viața cu boli invizibile. Cititorii laudă capacitatea lui Ireland de a conecta luptele și triumfurile personale cu teme mai largi despre reziliență, sprijinul familiei și importanța perspectivei în confruntarea cu provocările vieții. Povestirea sinceră a memoriilor încurajează empatia și reflecția personală, ceea ce o face o lectură recomandată pentru oricine se confruntă cu greutăți sau caută motivație.

⬤ Memorii profund emoționale și autentice care rezonează cu cititorii.
⬤ Inspiră empatie și înțelegere față de cei cu probleme de sănătate.
⬤ Portret înălțător al rezilienței și al puterii perspectivei.
⬤ Legătură puternică cu familia, evidențiată în întreaga narațiune.
⬤ Bine scris și captivant, atrăgând cititorii în experiențele autorului.
⬤ Încurajează reflecția personală asupra propriei vieți și a atitudinii față de adversitate.
⬤ Oferă speranță și motivație celor care se confruntă cu probleme de sănătate similare.

⬤ Unii cititori pot găsi anumite experiențe personale, cum ar fi întâlnirile medicale, inconfortabile sau stresante.
⬤ Câteva recenzii sugerează că pot exista momente în care procesarea evenimentelor de către autor pare dezarticulată.
⬤ Caracterul crud al subiectului s-ar putea să nu placă oricui.
⬤ Cititorii care caută o structură narativă mai tradițională ar putea fi provocați de formatul memorialistic.

(pe baza a 51 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Why Not Me

Conținutul cărții:

Lindsay Ireland s-a bucurat de o copilărie idilică. Își petrecea verile în Vermont cu rudele ei vedete de cinema, unde călărea cai, se juca de-a detectivul cu vărul ei și bea limonadă rece ca gheața. După lunile de vară, Lindsay s-a întors la familia ei iubitoare, unde cea mai mare grijă a ei era să obțină note bune la școală.

Apoi, într-o zi, Lindsay a observat sânge în scaunul ei. Dintr-o dată, în loc de după-amiezele fără griji în care înota într-un lac sau își îmbrăca păpușa Barbie, Lindsay a petrecut luni întregi într-o cameră sterilă de spital, primind fluide intravenoase și, în cele din urmă, o operație de stomie salvatoare. La vârsta de unsprezece ani, Lindsay a fost diagnosticată cu prima sa boală autoimună, iar viața ei nu a mai fost niciodată la fel.

În aceste memorii sincere, Lindsay evoluează de la o fată care trăiește cu o boală autoimună la o tânără care se luptă să iubească un corp care a dezamăgit-o continuu și, în cele din urmă, la o mamă și soție care a luptat pentru a se face vizibilă în ciuda bolilor sale invizibile.