De ce să ai încredere în Biblie? (pachet de 25)

Recenzii ale cititorilor

Recenziile reflectă o primire pozitivă a cărții, subliniind utilitatea acesteia ca resursă pentru discutarea credinței și împărtășirea cu alții. Deși calitatea broșurilor fizice este menționată ca nefiind de top, conținutul este apreciat pentru accesibilitatea și eficiența sa în sprijinirea discuțiilor despre credință.

Conținut de bună calitate, livrare rapidă, bine scris, eficient pentru evanghelizare, util pentru discuțiile despre credință, ușor de împărtășit, bun pentru slujirea studenților și include întrebări de reflecție.

Calitatea fizică a broșurilor este medie; acestea sunt realizate din hârtie și nu sunt de o calitate deosebită.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Why Trust the Bible? (Pack of 25)

Conținutul cărții:

De ce să ai încredere în Biblie?

Nu credeți tot ce citiți. Toată lumea știe asta.

Deci, de ce să avem încredere în Biblie?

Ce se poate ști despre fiabilitatea sa istorică?

Făcând istorie

Chiar mai mult decât alte religii, creștinismul se prezintă ca istorie. În esența sa, creștinismul susține că ceva extraordinar s-a întâmplat în decursul timpului - ceva concret, real și istoric.

În Biblie, Noul Testament declară că un om pe nume Isus s-a născut dintr-o fecioară, a pretins că este Dumnezeu, a făcut minuni precum mersul pe apă și învierea oamenilor din morți, a fost răstignit pe o cruce romană, apoi a înviat din morți și s-a înălțat la cer pentru a domni ca Rege al universului. Putem concluziona cu încredere că aceste lucruri sunt adevărate fără să presupunem pur și simplu că Biblia este "Cuvântul lui Dumnezeu"?

O modalitate de a afla este să abordăm Noul Testament ca o colecție de documente istorice care vorbesc de la sine. Dar sunt aceste documente cu adevărat fiabile, din punct de vedere istoric?

Răspunsul la această întrebare implică o serie de întrebări.

Traducerile noastre ale Bibliei sunt exacte?

Deși traducerea din limbile străvechi nu este nici ușoară, nici simplă, oamenii de știință au lucrat la ea timp de secole. Chiar este posibil ca o comunicare autentică, precisă și corectă să aibă loc prin traducere.

În Noul Testament, există doar un mic procent de conținut care s-a dovedit dificil de tradus. Cele mai bune traduceri ale Bibliei recunosc aceste locuri cu o notă de subsol.

În plus, putem spune cu încredere că nicio doctrină majoră a creștinismului ortodox nu se bazează pe vreun pasaj disputat sau incert. Știm ce spune Biblia și ce înseamnă.

Au fost sursele originale copiate cu acuratețe?

Ca și în cazul altor cărți vechi, bucățile fizice de "hârtie" pe care autorii originali au scris pentru prima dată Noul Testament au fost pierdute pentru istorie. Dar avem mii de alte scrieri antice (pe papirus, velin și pergament) cu text în limba originală copiat din fiecare carte a Bibliei - aproximativ 5 400 de bucăți distincte în ceea ce privește Noul Testament, multe dintre ele datând din primele trei secole. Acestea ne permit să reconstituim cu un grad uriaș de încredere ce spuneau originalele. (Prin comparație, pentru Războaiele galice ale lui Iulius Cezar avem cel mult zece copii lizibile, dintre care cea mai veche datează de la nouă sute de ani după epoca lui Cezar. )

Comparând copiile antice ale conținutului Noului Testament între ele, găsim o istorie remarcabil de stabilă a copierii. Pentru câteva pasaje există îndoieli reale cu privire la textul original, reflectate de un număr relativ mare de variații. Marea majoritate a acestor variații sunt minore, neafectând modul în care înțelegem în cele din urmă sensul Bibliei.

Au fost aceste originale cu adevărat cele mai bune surse?

Dar au fost acestea documentele potrivite la care să ne uităm în primul rând? Existau și alte "Evanghelii" care spuneau o poveste diferită, dar la fel de fiabilă, despre Iisus?

De fapt, singurele cărți creștine datate cu încredere în secolul I sunt chiar cele care au alcătuit în cele din urmă Noul Testament - majoritatea dintre ele fiind deja recunoscute de creștini ca având autoritate până la sfârșitul secolului I.

Abia după aproximativ o sută de ani au început să apară cărți care se îndepărtau semnificativ de învățătura Noului Testament. Între timp, creștinii au avut motive bune, plauzibile și semnificative din punct de vedere istoric pentru a explica de ce cărțile din Noul Testament ar trebui să fie acolo, în timp ce altele nu. Documentele anterioare au fost recunoscute ca martori de încredere ai vieții și învățăturilor lui Iisus.

Au fost autorii originali demni de încredere?

În relatările lor, autorii Noului Testament au inclus detalii verificabile ale unor fapte reale, istorice. O examinare atentă arată clar că acești autori nu au scris ficțiune, nu au comis vreo farsă și nu au avut vreo iluzie. În mod evident, ei credeau că ceea ce au scris s-a întâmplat cu adevărat. De asemenea, scrierile lor nu erau iremediabil confuze, contradictorii sau pline de erori. În special în secolele moderne, Biblia a fost supusă unui atac dur și detaliat din partea scepticilor, însă fiecare presupusă contradicție, inconsecvență și eroare a fost rezolvată în mod plauzibil după un studiu minuțios.

S-au înșelat autorii originali?

Așadar, Biblia este o înregistrare istorică fiabilă a ceea ce acești autori cred că s-a întâmplat. Dar s-au întâmplat cu adevărat acele lucruri?

La urma urmei, Biblia este plină de povestiri despre miracole care invită la scepticismul nostru natural. Aceste miracole par esențiale pentru mesajul Bibliei, iar relatările martorilor oculari par mult mai plauzibile decât miracolele din miturile și legendele antice.

De aici iese în evidență un miracol în special: învierea lui Iisus. Dacă scriitorii biblici s-au înșelat cu adevărat în legătură cu acest lucru, este puțin probabil să fi avut dreptate în legătură cu multe altele. Dacă Iisus este încă mort, cu siguranță nu este "Hristosul" despre care vorbește Biblia.

Și în acest caz, o analiză istorică atentă arată că ceea ce s-a întâmplat la mormântul lui Iisus nu a putut fi "aproape de moarte" și nici o farsă, înșelăciune sau halucinație în masă în care au fost implicați discipolii săi. Insistența lor încrezătoare că au găsit mormântul gol și l-au văzut pe Iisus înviat - o credință îmbrățișată chiar cu prețul vieții lor - se explică printr-o singură posibilitate: Iisus a fost înviat din morți în mod fizic, istoric.

Reason to Believe

Datorită acestei învieri, creștinii cred ceea ce a spus Iisus. Și din moment ce Iisus însuși a aprobat întregul Vechi Testament și a autorizat întregul Nou Testament, creștinii cred că aceste scrieri sunt de încredere și adevărate.

Pentru creștini, învierea lui Iisus înseamnă că oricine se unește cu El prin credință va învia la fel ca El. Ei cred că Dumnezeu a acceptat pe deplin sacrificiul pentru păcate oferit de Isus pe cruce.