De două ori mort: transplantul de organe și reinventarea morții

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Twice Dead: Organ Transplants and the Reinvention of Death” de Margaret Lock oferă o explorare profundă a evoluției conceptelor despre moarte, în special în ceea ce privește transplantul de organe și moartea cerebrală, comparând perspective din Japonia și țările occidentale. Cartea ridică întrebări critice cu privire la natura morții și la implicațiile tehnologiei medicale asupra valorilor societale, fără a oferi răspunsuri ușoare.

Cartea este lăudată pentru cercetarea exhaustivă, claritatea și accesibilitatea sa, făcând inteligibile subiecte complexe. Recenzenții au evidențiat conținutul său provocator, angajamentul față de perspectivele interdisciplinare (antropologie și medicină) și comparația bogată între opiniile orientale și occidentale cu privire la moartea cerebrală. Cartea este recomandată oricărei persoane interesate de intersecțiile dintre societate, etică și asistență medicală.

Unii cititori ar putea găsi tulburătoare lipsa unor răspunsuri definitive cu privire la natura morții și la dilemele etice ridicate de transplantul de organe. În plus, analiza academică profundă ar putea să nu fie pe placul celor care caută o lectură mai ușoară. Nu există nicio mențiune cu privire la deficiențe notabile sau lacune în conținut, dar intensitatea subiectului ar putea fi o provocare pentru unii.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Twice Dead: Organ Transplants and the Reinvention of Death

Conținutul cărții:

Poveștile despre transplantul de organe apar în mitologie și în poveștile populare, precum și în documente din epoca medievală, însă numai în ultimii douăzeci de ani cunoștințele și tehnologia medicală au fost suficient de avansate pentru ca chirurgii să efectueze mii de transplanturi în fiecare an.

În majoritatea cazurilor, persoanele diagnosticate cu "moarte cerebrală" sunt sursa de organe fără de care transplanturile nu ar putea avea loc. În această examinare convingătoare și provocatoare, Margaret Lock urmărește discursul din ultimii treizeci de ani care a contribuit la localizarea unui nou criteriu al morții în creier și la rutinarea acestuia în practica clinică din America de Nord.

Ea compară această situație cu cea din Japonia, unde, în ciuda disponibilității tehnologiei și expertizei necesare, moartea cerebrală a fost recunoscută legal abia în 1997, și atunci în circumstanțe limitate și contestate. Twice Dead explorează motivele culturale, istorice, politice și clinice ale acceptării prompte a noului criteriu al morții în America de Nord și respingerea acestuia, până de curând, în Japonia, cu rezultatul că transplantul de organe a fost sever restricționat în această țară. Această discuție incisivă și oportună demonstrează că moartea nu este evidentă, că spațiul dintre viață și moarte este construit istoric și cultural, fluid, multiplu și discutabil.

Pe lângă o analiză a literaturii de specialitate și a reprezentărilor populare ale subiectului, Lock se bazează pe interviuri ample realizate pe parcursul a zece ani cu medici care lucrează în unități de terapie intensivă, chirurgi de transplant, primitori de organe, familii de donatori, membri ai publicului larg atât în Japonia, cât și în America de Nord, precum și activiști politici din Japonia care se opun recunoașterii morții cerebrale. Arătând că moartea nu poate fi înțeleasă niciodată doar ca un eveniment biologic și că dimensiunile culturale, medicale, juridice și politice sunt inevitabil implicate în inventarea morții cerebrale, Twice Dead se confruntă cu una dintre cele mai tulburătoare întrebări ale epocii noastre.