Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea lui Fareed Zakaria, „De la bogăție la putere”, examinează evoluția politicii externe americane din 1865 până în 1908, propunând o teorie modificată a realismului numită realism centrat pe stat. Cartea aprofundează contextul istoric și relația dintre ramurile guvernului american, cu scopul de a explica factorii care au transformat SUA într-o mare putere, discutând în același timp teoriile tradiționale de politică externă.
Avantaje:⬤ Oferă o perspectivă nouă asupra politicii externe prin intermediul realismului centrat pe stat
⬤ oferă o prezentare cuprinzătoare a istoriei SUA de după Războiul Civil
⬤ scriere accesibilă care nu necesită cunoștințe prealabile despre teoria politicii externe
⬤ provocatoare și captivantă pentru cititorii interesați de relațiile internaționale.
Dezavantaje:⬤ Unii cititori consideră tonul academic sec și provocator
⬤ critici cu privire la opiniile lui Zakaria despre realismul defensiv
⬤ anumite secțiuni pot avea un ritm lent sau dens
⬤ nu este potrivit pentru lectura ocazională sau ca „literatură de plajă”
⬤ unele opinii sugerează că este lipsit de noutate în contribuțiile sale teoretice.
(pe baza a 15 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
From Wealth to Power: The Unusual Origins of America's World Role
Conținutul cărții:
Ce transformă națiunile bogate în mari puteri? Cum încep țările bogate să își extindă influența în străinătate? Aceste întrebări sunt vitale pentru înțelegerea uneia dintre cele mai importante surse de instabilitate în politica internațională: apariția unei noi puteri. În From Wealth to Power (De la bogăție la putere), Fareed Zakaria încearcă să răspundă la aceste întrebări prin examinarea celui mai enigmatic caz de putere în creștere din istoria modernă - cel al Statelor Unite.
Dacă națiunile bogate devin în mod obișnuit mari puteri, întreabă Zakaria, atunci cum explicăm inacțiunea ciudată a Statelor Unite la sfârșitul secolului al XIX-lea? În 1885, Statele Unite erau cea mai bogată țară din lume. Și totuși, după toate măsurile militare, politice și diplomatice, era o putere minoră. Pentru a explica această discrepanță, Zakaria ia în considerare o mare varietate de cazuri între 1865 și 1908, când SUA a luat în considerare extinderea influenței sale în locuri atât de diverse precum Canada, Republica Dominicană și Islanda. În concordanță cu teoria realistă a relațiilor internaționale, el susține că președintele și administrația sa au încercat să sporească influența politică a țării în străinătate atunci când au observat o creștere a puterii economice relative a națiunii. Însă, în mod frecvent, aceștia au fost nevoiți să își limiteze planurile de expansiune, arată el, deoarece le lipsea un guvern central puternic care să poată exploata această putere economică în scopuri de politică externă. America a fost o putere neobișnuită - o națiune puternică cu un stat slab. Abia la sfârșitul secolului, când puterea s-a transferat de la state la guvernul federal și de la puterea legislativă la cea executivă, liderii de la Washington au putut mobiliza resursele națiunii pentru a exercita o influență internațională.
Explorarea de către Zakaria a acestei tensiuni dintre puterea națională și structura statului va schimba modul în care privim apariția noilor puteri și ne va aprofunda înțelegerea istoriei excepționale a Americii.
-- "Alegerea".
