De la comună la capitalism: Cum au pierdut țăranii din China agricultura colectivă și au câștigat sărăcia urbană

Recenzii ale cititorilor

Cartea contestă teoria predominantă conform căreia reforma și deschiderea lui Deng au fost benefice pentru agricultura și societatea chineză. Ea susține că reformele au dăunat țărănimii și că succesele adesea atribuite acestor politici erau de fapt înrădăcinate în perioada socialistă anterioară. Autorul deconstruiește miturile din jurul decollectivizării și subliniază elementele coercitive ale reformei agrare. Cartea este analitică și critică interpretările mainstream ale acestor evenimente istorice.

Cartea oferă o analiză sofisticată care pune în discuție miturile comune despre transformarea Chinei și oferă o viziune critică asupra implicațiilor politice ale reformei agricole. Cartea este bine documentată și încurajează cititorii să regândească narațiunea din jurul socialismului și capitalismului chinez. Cartea este recomandată celor interesați de o înțelegere mai profundă a subiectului.

Unii cititori ar putea găsi cartea densă și complexă, deoarece necesită o lectură atentă pentru a înțelege pe deplin argumentele. Cei care caută o narațiune directă a perioadei ar putea să o găsească lipsită în comparație cu alte lucrări care prezintă o viziune mai convențională.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

From Commune to Capitalism: How China's Peasants Lost Collective Farming and Gained Urban Poverty

Conținutul cărții:

O relatare a tranziției Chinei către o economie capitalistă globală, în timp ce reforma agrară din anii 1980 a condus țăranii chinezi către orașele industriale și către sărăcie

La începutul anilor 1980, China a întreprins o reformă masivă care a desființat colectivitățile rurale socialiste și a împărțit pământul între milioane de familii mici de țărani. Cunoscută sub numele de campania de decollectivizare, aceasta este una dintre cele mai importante reforme în tranziția Chinei către economia de piață. Încă de la început, relatările oficiale chineze și multe scrieri academice prezintă această campanie ca fiind un succes uriaș, atât pentru țărani, cât și pentru economie în ansamblu. Această istorie mainstream susține că comunele rurale, care sufereau de ineficiență, și-au îmbunătățit considerabil productivitatea agricolă în cadrul reformei de decollectivizare. De asemenea, descrie modul în care țăranii, datorită nemulțumirii lor față de regimul rural, s-au organizat spontan și au desființat colectiv sistemul colectiv.

O examinare mai atentă sugerează o poveste mult diferită și mai nuanțată. Combinând arhivele istorice, munca de teren și examinările statistice critice, From Commune to Capitalism susține că campania de decollectivizare nu a fost nici o mișcare țărănească spontană, de jos în sus, nici neapărat o creștere a eficienței. Dimpotrivă, reforma a fost în principal o campanie coercitivă, de sus în jos, iar majoritatea câștigurilor de eficiență au provenit din simpla creștere a utilizării factorilor de producție, precum pământul și munca, mai degrabă decât din schimbări instituționale. Cartea pune, de asemenea, o întrebare importantă: De ce majoritatea țăranilor au acceptat pașnic această reformă? Zhun Xu răspunde că problemele comunelor au contribuit la pasivitatea țărănimii; că decollectivizarea, prin depolitizarea țărănimii și eliberarea forței de muncă rurale masive pentru a concura cu muncitorii urbani, a servit atât ca bază politică, cât și economică pentru reformele neoliberale chineze consecvente și o creștere masivă a tuturor formelor de inegalitate economică, politică și socială. Decollectivizarea a fost, într-adevăr, un succes uriaș, deși departe de tipul sugerat de principalele relatări.