De la ecranul de argint la cel digital: O scurtă istorie a tehnologiei cinematografice

Titlul original:

Silver Screen to Digital: A Brief History of Film Technology

Conținutul cărții:

O epocă a luat sfârșit. După o sută douăzeci și cinci de ani, a avut loc o schimbare în cinematografe.

Miile de figuri formate din argint și pigmenți colorați nu mai pot fi vizionate prin intermediul unei pelicule transparente, ci totul a devenit digital, comprimat, virtual și construit în alternanța rapidă a milioane (sperăm, de dragul calității) de puncte, sau pixeli, în cadrul unei grile foarte îngrijite și minuscule. Proiecția este însă doar ultima verigă a unui lanț care transformă cel mai direct limbaj inventat de umanitate de-a lungul secolelor. Celelalte verigi - filmarea, montajul, efectele speciale, reelaborarea și reproducerea sunetului - au suferit până acum transformări radicale care au însemnat adesea progres.

Poate că merită, așadar, după ce am acceptat odată pentru totdeauna această transformare-revoluție, să înțelegem de unde am plecat, cum s-a născut limbajul cinematografic și cum au evoluat gramatica și apoi sintaxa acestuia datorită dezvoltării tehnologice. Fără echipamente ușoare pentru înregistrarea sunetului, emulsii sensibile, lumini portabile și compacte, nu ar fi fost posibil, la sfârșitul anilor '50, de exemplu, să se creeze "curente" identificabile de experimentare și concept sub titluri precum free cinema sau nouvelle vague, care se bazau în mare parte pe filmări de pe viu și nu mai erau reconstituite în studio.

Ceea ce regizorii de astăzi pot realiza și mai eficient datorită unei serii de tehnologii digitale implică, în mod paradoxal, lucrul cu echipamente și mai minime, cum ar fi un smartphone, în fața unor ecrane verzi sau albastre, pe fundaluri absolut virtuale. Pe scurt: fără arginți și din ce în ce mai mulți pixeli.