De la fratricid la iertare: Limbajul și etica mâniei în Geneza

Titlul original:

From Fratricide to Forgiveness: The Language and Ethics of Anger in Genesis

Conținutul cărții:

În prima carte a Bibliei, fiecare patriarh și multe dintre matriarhii devin furioși în moduri semnificative. Cu toate acestea, cercetătorii au ignorat în mare măsură modul în care Geneza tratează această emoție, în special modul în care Geneza funcționează ca Tora prin furnizarea de instrucțiuni etice cu privire la gestionarea perplexităților acestei emoții. În această lucrare importantă, Schlimm umple această lacună în cercetarea științifică, descriind (1) limbajul care înconjoară furia în Biblia ebraică, (2) îndrumarea morală pe care Genesa o oferă pentru abordarea furiei și (3) funcția furiei ca motiv literar în Genesa.

Geneza prezintă două capete de carte, care expun cititorii la extremele opuse ale mâniei și la efectele acesteia. În Gen 4:1-16, mânia ocupă centrul atenției atunci când Cain își ucide fratele, Abel, deși acesta nu a făcut nimic rău. Fratricidul se află la o extremă a spectrului de rezultate ale mâniei. În ultimul capitol din Geneza, cititorii întâlnesc extrema opusă, iertarea. Aici, Iosif și frații săi se iartă reciproc după o lungă istorie de gelozie, mânie, înșelăciune și abuz. Este un moment de reconciliere oferit chiar înainte de închiderea cărții, care permite cititorilor să îl vadă pe Iosif ca pe un anti-Cain - cineva care are toată puterea și toate motivele să le facă rău fraților săi, dar care, în schimb, se îndepărtează de furie și, în ciuda dificultăților inerente, oferă iertare.

Deși Geneza își încadrează narațiunile postdecembriste în două rezultate contrastante ale mâniei - fratricidul și iertarea - ea evită platitudinile morale simpliste, cum ar fi solicitarea ca cititorii săi să răspundă la furia față de cineva prin iertarea persoanei respective. În schimb, Geneza revine la tema mâniei în multe ocazii, prezentând un mesaj multifațetat cu privire la semnificația sa etică. Textul este destul de realist cu privire la dificultățile cu care se confruntă indivizii și la paradoxurile prezentate de furie. Geneza prezintă această emoție ca pe o forță care izvorăște în mod natural din sensibilitatea morală a cuiva, ca răspuns la percepția unei fapte rele. În același timp, textul prezintă mânia ca o mare amenințare la adresa vieții morale. Geneza avertizează astfel cititorii cu privire la pericolele furiei, dar nu sugerează niciodată că cineva poate duce o viață lipsită de această emoție. În schimb, portretizează multe personaje care sunt forțate să se confrunte cu furia, prezentându-le dileme care sfidează o rezolvare ușoară. Genesis invită cititorii să își imagineze modalități de atenuare a furiei, dar este dureros de realistă cu privire la cât de dificile, amenințătoare și de scurtă durată pot fi încercările de reconciliere.