De la șeful executivului la șeful justiției: Taft între Casa Albă și Curtea Supremă

Recenzii ale cititorilor

Cartea „William Howard Taft: The Missing Years” analizează perioada mai puțin cunoscută din viața lui Taft, cuprinsă între 1912 și 1921, explorând tranziția sa de la funcția de președinte la cea de președinte al Curții Supreme de Justiție. Cartea evidențiază implicarea sa activă în diverse cauze politice și sociale după președinție, contextul istoric al epocii și complexitatea relației sale cu contemporani precum Woodrow Wilson.

⬤ Bine documentată și informativă
⬤ oferă o perspectivă unică asupra activităților post-prezidențiale ale lui Taft
⬤ oferă un context istoric bogat
⬤ scrisă de un autor avizat
⬤ umple un gol în înțelegerea vieții și contribuțiilor lui Taft.

⬤ Se adresează în principal cititorilor de nișă interesați de Taft
⬤ unora li se poate părea lipsită de entuziasm
⬤ scepticism cu privire la interpretările anumitor dinamici politice
⬤ nu este o lucrare extraordinară, mai degrabă o completare utilă.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Chief Executive to Chief Justice: Taft Betwixt the White House and Supreme Court

Conținutul cărții:

În calitate de al 27-lea președinte, între 1909 și 1913, și apoi de președinte al Curții Supreme, între 1921 și 1930, William Howard Taft a fost singurul om care a condus vreodată două dintre cele trei ramuri guvernamentale ale Americii. Dar între aceste două perioade bine documentate, se află o perioadă de opt ani de pustietate politică în mare parte neexplorată. La urma urmei, în această perioadă Taft a reușit cumva să se ridice după înfrângerea rușinoasă suferită în alegerile din 1912 în fața lui Woodrow Wilson și Theodore Roosevelt și să își atingă obiectivul de o viață, acela de a deveni șef al justiției. În prima analiză aprofundată a acestei perioade din cariera singulară a lui Taft, eminentul istoric prezidențial Lewis L. Gould dezvăluie modul în care un om adesea ridiculizat pentru lipsa sa de perspicacitate politică și-a croit drum printre pericolele afacerilor republicane pentru a-și atinge obiectivul.

În anii dintre președinție și Curtea Supremă, Taft a fost, după cum a observat un comentator, �cel mai mare globe trotter al omenirii. � Gould îl urmărește în timp ce străbate țara din 1913 până în vara anului 1921, călătorul inveterat reinventându-se ca un om de stat republican în vârstă, fără ambiții politice vizibile în afara informării și servirii publicului. Cu toate acestea, Taft a lucrat pe termen lung, făcând parte din Consiliul Național al Muncii de Război, luptând pentru Liga Națiunilor, predând drept și istorie constituțională la Yale, împăcându-se cu Roosevelt, toate acestea în timp ce negocia antipatia Partidului Republican și propria sa antipatie intensă față de Woodrow Wilson, ale cărui politici pe timp de război și lupta pentru Ligă era obligat să le susțină. De-a lungul timpului, ambiția sa judiciară i-a modelat acțiunile, cu o abilitate surprinzătoare.

Această relatare a călătoriei lui Taft de la Casa Albă la Curtea Supremă umple un mare gol în înțelegerea noastră a unui important politician și jurist american. De asemenea, dezvăluie cât de complexe și complicate au devenit afacerile publice în timpul Primului Război Mondial și după acesta, o epocă în care William Howard Taft, în calitate de comentator iscusit al scenei politice, de practician descurcăreț al politicii de partid și de om cu o ambiție desăvârșită, a lăsat o amprentă semnificativă și durabilă.