Decadența în epoca modernismului

Titlul original:

Decadence in the Age of Modernism

Conținutul cărții:

Prima reevaluare holistică a semnificației mișcării decadente, din anii 1900 până în anii 1930.

Decadența în epoca modernismului începe acolo unde istoria mișcării decadente se încheie prea des: în 1895. Acesta susține că principiile decadente și estetica lui Oscar Wilde, Walter Pater, Algernon Swinburne și alții au continuat să exercite o moștenire convingătoare asupra următoarei generații de scriitori, de la moderniștii înalți și decadenții târzii la scriitorii Renașterii Harlem. Scriitorii asociați cu această contracultură decadentă au fost sărbătoriți în mod conștient, dar de cele mai multe ori au fost renegați în mod rușinos, chiar dacă au exercitat o influență convingătoare asupra începutului secolului al XX-lea.

Oferind o revizuire critică multifațetată a modului în care modernismul a evoluat din, și a coexistat cu, mișcarea decadentă, eseurile din această colecție dezvăluie modul în care principiile decadente au infuzat proza, poezia, teatrul și ziarele secolului XX. În special, această carte demonstrează impactul puternic al decadenței asupra evoluției identității queer și a modei de sine la începutul secolului al XX-lea. Prin lecturi atente ale unei game eclectice de lucrări de la Virginia Woolf, James Joyce și D. H. Lawrence la Ronald Firbank, Bruce Nugent și Carl Van Vechten, aceste eseuri se luptă cu o serie de probleme conexe, inclusiv individualismul, sfârșitul Imperiului, politica taberei, experimentalismul și critica modernității.

Colaboratori: J. Booth, Howard J. Booth Howard J. Booth, Joseph Bristow, Ellen Crowell, Nick Freeman, Ellis Hanson, Kate Hext, Kirsten MacLeod, Kristin Mahoney, Douglas Mao, Michle Mendelssohn, Alex Murray, Sarah Parker, Vincent Sherry.