Defining Victory: Three Case Studies of Strategic Guidance and Decision Making
Războiul din Golful Persic din 1990-1991 a fost aclamat pe scară largă ca un triumf al războiului modern. Cei care își aminteau de trauma și neconcludența războiului din Vietnam au aplaudat obiectivele sale clare, lipsa de interferență civilă și finalul decisiv.
Cu toate acestea, doisprezece ani mai târziu, Statele Unite au invadat Irakul și s-au angajat într-un angajament cu risc ridicat și durată nedeterminată, pe care prima administrație Bush a încercat să îl evite. Această teză examinează relațiile civil-militare ale Statelor Unite și procesul decizional privind Irakul în trei momente între 1990 și 1998.
Au fost aceste decizii conforme cu obligațiile legale, convenționale și morale? Au oferit responsabilii politici civili liderilor militari orientări adecvate pentru a lua decizii, iar militarii au oferit civililor opțiuni adecvate pentru a formula orientări? În cele din urmă, factorii de decizie și-au revizuit în mod adecvat deciziile pentru a se adapta la situațiile în schimbare? Sistemul politic al SUA i-a constrâns pe factorii de decizie civili să respecte legea, însă dorința de a dispune de orientări clare și neschimbătoare i-a determinat pe liderii civili să lase orientările neschimbate în fața circumstanțelor politice în schimbare. În general, atât liderii militari, cât și cei civili nu au luat în considerare impactul imprevizibil al acțiunilor militare asupra obiectivelor strategice și, prin urmare, nu s-au adaptat la situațiile în schimbare.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)