Demarcații fantomatice

Titlul original:

Ghostlier Demarcations

Conținutul cărții:

În poemele puternice și provocatoare care alcătuiesc Ghostlier Demarcations, Richard Stuecker stabilește linii eterice care marchează granițele întunecate dintre aspectele profane, spirituale și profunde ale vieții noastre. Stuecker estompează apoi cu măiestrie aceste linii pe măsură ce trece de la observații ale vieții de zi cu zi ("În plimbările de seară, redescopăr / unde trăiesc, printre cine trăiesc"), la reflecții asupra unei vieți trăite ("Trebuie să-i întâlnesc pe toți cei pe care i-am cunoscut în viață?") și la meditații asupra existenței și identității ("Sunt un turist într-o căutare de-a lungul vieții a legăturii cu mine însumi"). Stuecker îi face pe cititori să simtă un sentiment de siguranță în certitudinea propriei lor identități, iar apoi le întinde oglinzi - sub forma picturilor monolitice ale lui Mark Rothko ("mă trage în centrul meu, ca un vis amintit") - pe față, astfel încât să nu aibă de ales decât să se privească adânc în propriile reflecții și să se confrunte cu cine sunt cu adevărat.

- Kip Knott, autor al cărții Tragedy, Ecstasy, Doom, etc.

Cartea lui Richard Stuecker, Ghostlier Demarcations, poartă semnele pandemiei, ale unei conștiințe care se mișcă într-o lume plină de bântuieli. Aceste poeme ajung să se ancoreze în pământ, în memoria bogată în schimbări sezoniere, în sosirea semnelor, în întrebări filosofice pe măsură ce ne mișcăm printre vii și morți. Ca un film în spațiul de vis dintre cele două, poemele din Ghostlier Demarcations interoghează umbrele religioase, momentele trecătoare, "labirintul oglinzilor" cotidianului împletit în mister și, în cele din urmă, însăși forma de artă în care dispare poetul.

- Doug Cole.

Poemele din Ghostlier Demarcations caută punctul de liniște sub care se produce marea mișcare - un moment dintr-o viață experimentată în care "ne întoarcem mereu / spre locul de unde venim, / împotriva reminiscențelor înfrigurate / crescând din ce în ce mai puțin, din ce în ce mai mult / închidem ușa pentru a liniști noaptea". Aici găsim importanța în imediatețea conexiunilor simple, dar profunde, cum ar fi prieteniile făcute și susținute la o cafea, trecerea unei mame, reîntâlnirea zilnică cu un vecin devenit străin. Într-o abordare meditativă, Stuecker caută o legătură mai directă și eternă cu lumea prin mijloace precum memoria și contemplarea picturilor lui Mark Rothko. Aceste poeme caută o rezolvare durabilă a unor astfel de contradicții într-o perioadă în care moartea se profilează din ce în ce mai mare: "Moartea îmi accelerează căutarea / de conexiune la compasiune: toate în acest moment / o posibilitate, o promisiune de a ne ridica ca heringii albaștri, / aripi largi întinse împotriva soarelui.".

- Joshua Bridgwater Hamilton.