Democratic Sublime - Despre estetică și adunarea populară

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

Democratic Sublime - On Aesthetics and Popular Assembly

Conținutul cărții:

Tranziția de la suveranitatea regală la suveranitatea populară în timpul epocii revoluțiilor democratice - de la 1776 la 1848 - a presupus nu numai reorganizarea instituțiilor de guvernare și a normelor de legitimitate politică, ci și o transformare dramatică a iconografiei și simbolismului puterii politice. Guvernarea personală și externă a regelui, al cărui corp era locul fizic al autorității politice, a fost înlocuită cu autoguvernarea impersonală și imanentă a poporului, a cărui putere nu putea fi întruchipată incontestabil.

Acest lucru a ridicat dificultăți de reprezentare care au depășit chestiunile legate de instituționalizare și lege, extinzându-se în domeniul estetic al vizualizării, compoziției și formei. Modul de a face voința suverană a poporului tangibilă pentru judecata populară a fost și este o problemă crucială a esteticii politice democratice. Sublimul democratic oferă o explorare interdisciplinară a modului în care proliferarea revoluționară a adunărilor populare - mulțimi, demonstrații, adunări ale poporului în afara ușilor - a devenit centrală pentru estetica politică a democrației în timpul epocii revoluțiilor democratice.

Jason Frank susține că adunările populare au permis poporului să se manifeste ca un actor colectiv capabil să pună în aplicare reforme și schimbări politice dramatice. Mai mult, Frank afirmă că adunările populare au devenit locuri privilegiate de reprezentare democratică, deoarece susțineau vocea poporului, semnalând în același timp plenitudinea materială dincolo de orice pretenție de reprezentare unică.

Adunările populare continuă să păstreze această putere, în parte, pentru că întruchipează ceea ce scapă capturii reprezentative: ele perturbă spațiul reprezentativ al aparențelor și își extrag puterea din inefabilul și materialitatea rezistentă a voinței poporului. Recurgând la o gamă largă de surse, de la teoreticienii politici canonici (Rousseau, Burke și Tocqueville) la romanele lui Hugo, cultura vizuală a baricadelor și memoriile insurgenților populari, Sublimul democratic demonstrează modul în care a face voința suverană a poporului tangibilă pentru judecata populară a devenit o dilemă centrală a democrației moderne și cum rămâne și astăzi.