Încă de când W. E.
B. du Bois a conceptualizat autoemanciparea sclavilor în timpul Războiului Civil din SUA ca fiind o "grevă generală", limbajul istoriei muncii a contribuit la înțelegerea academică a sclaviei. Deși analogia dintre plantație și fabrică are limitările sale evidente, istoricii au înțeles că sclavii și proprietarii de sclavi sunt implicați în lupte recognoscibile privind viteza de lucru, proprietatea asupra timpului și expertizei, precum și drepturile și privilegiile informale care guvernau procesul de muncă.
Cu toate acestea, o istorie materialistă mai veche, înrădăcinată în categoriile marxiste, nu a reușit întotdeauna să surprindă dinamica dominației rasiale și a comodificării umane în centrul sistemului sclavagist american. O "nouă istorie a capitalismului" a oferit un remediu, și anume integrarea sclaviei într-un mod de producție capitalist a cărui investiție în munca "liberă" a fost întotdeauna mai mult retorică decât reală.
Un răspuns diferit poate apărea acum prin ceea ce cercetătorii numesc "noul materialism" - o abordare organizată în jurul încrengăturilor umane/non-umane și care se bazează pe lucrările teoretice recente privind lucrurile, rețelele și ansamblurile. Acest discurs analizează implicațiile acestui "nou materialism" pentru istoria sclaviei și, prin extensie, pentru domeniul istoriei muncii în general.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)