Despre război: Strategia luptei militare și politice (Vom Kriege)

Recenzii ale cititorilor

Recenzile evidențiază cartea „Despre război” a lui Carl von Clausewitz ca fiind un text clasic de teorie militară care rămâne relevant și astăzi. În timp ce mulți recenzenți laudă analiza sa perspicace și importanța sa istorică, aceștia observă, de asemenea, că cartea este densă, dificil de citit și suferă de probleme de traducere. Unele ediții sunt criticate pentru formatarea slabă sau pentru faptul că sunt incomplete, în timp ce altele apreciază profunzimea gândurilor lui Clausewitz cu privire la natura războiului și a strategiei.

⬤ Lucrare foarte respectată și influentă asupra teoriei militare.
⬤ Oferă informații valoroase despre filosofia și strategia războiului.
⬤ Relevanță istorică și aplicabilitate la problemele militare moderne.
⬤ Lectură recomandată în studiile militare și strategice.
⬤ Traduceri și ediții bune disponibile care îmbunătățesc înțelegerea.

⬤ Dificil de citit din cauza structurii complicate a propozițiilor și a textului dens.
⬤ Unele traduceri sunt slabe sau formatate prost.
⬤ Lucrarea este incompletă, ceea ce poate frustra cititorii care doresc o acoperire cuprinzătoare.
⬤ Unele concepte pot părea învechite sau nu se aplică direct la războiul contemporan.
⬤ Recenzenții menționează o calitate variabilă a legăturii și a formatării între diferitele ediții.

(pe baza a 194 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

On War: The Strategy of Military and Political Combat (Vom Kriege)

Conținutul cărții:

Despre război este unul dintre cele mai importante tratate de analiză și strategie politico-militară scrise vreodată și rămâne atât controversat, cât și influent asupra gândirii strategice. A fost scrisă de generalul prusac Carl von Clausewitz, după războaiele napoleoniene, între 1816 și 1830.

Clausewitz s-a apucat să își revizuiască manuscrisele acumulate, dar nu a trăit suficient pentru a termina această sarcină. Despre război reprezintă explorările sale teoretice. Clausewitz a analizat conflictele epocii sale pe baza categoriilor Scop, Scopul și Mijloacele.

El a argumentat că Scopul războiului este voința cuiva de a fi impus, care este determinată de politică. Scopul conflictului este, prin urmare, înfrângerea adversarului pentru a îndeplini scopul.

Scopul este urmărit cu ajutorul unei strategii care poate fi realizată prin diferite mijloace, cum ar fi înfrângerea sau eliminarea forțelor armate adverse sau prin mijloace non-militare (cum ar fi propaganda, sancțiunile economice și izolarea politică). Astfel, orice resursă a corpului și a minții umane și toate puterile morale și fizice ale unui stat pot servi drept Mijloace pentru atingerea obiectivului stabilit.