Despre relectură

Recenzii ale cititorilor

Cartea „On Rereading” a profesorului Spacks oferă o explorare pătrunzătoare a motivelor și experiențelor din spatele relecturii literaturii. În timp ce unii cititori îi apreciază perspectiva unică și stilul de scriere captivant, alții o consideră aridă, repetitivă și uneori pedantă. În general, cartea servește ca o reflecție valoroasă asupra plăcerilor și semnificațiilor asociate cu recitirea cărților.

Cartea este bine scrisă și oferă o analiză atentă a experienței relecturii. Mulți cititori o găsesc atractivă și ușor de înțeles, în special cei cu experiență în domeniul literaturii. Cartea acoperă o gamă largă de opere literare și încurajează cititorii să reflecteze asupra propriilor experiențe de relectură.

Unii cititori consideră cartea lipsită de profunzime, considerând-o aridă și repetitivă. Există plângeri cu privire la tonul academic, iar unele secțiuni, în special cele care discută perspectivele feministe, ar putea să nu fie pe placul tuturor cititorilor. Câțiva au considerat că ar putea beneficia de perspective mai concentrate asupra unor texte specifice.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

On Rereading

Conținutul cărții:

După ce a ieșit la pensie după o viață de profesor de literatură, Patricia Meyer Spacks s-a angajat într-un proiect de un an de zile de relectură a zeci de romane: favoritele copilăriei, ficțiuni întâlnite pentru prima dată la vârsta adultă și niciodată revizitate, cărți recitite frecvent, opere literare canonice care ar fi trebuit să îi placă, dar nu i-au plăcut, plăceri vinovate (cărți care nu ar fi trebuit să îi placă, dar i-au plăcut) și povești recitite pentru distracție vs.

cele citite pentru clasă. On Rereading consemnează rezultatele uneori surprinzătoare, întotdeauna fascinante, ale experimentului său personal.

Spacks abordează o serie de întrebări intrigante ridicate de actul deliberat al relecturii: De ce recitim romanele când, în multe cazuri, ne putem aminti intriga? De ce, de exemplu, unii iubitori ai ficțiunii lui Jane Austen își recitesc romanele în fiecare an (sau mai des)? De ce copiilor mici le place să audă aceeași poveste citită cu voce tare în fiecare seară la culcare? Și de ce, ca adulți, ne întoarcem la cărțile preferate ale copilăriei, precum Hobbitul, Alice în Țara Minunilor și romanele Harry Potter? Ce plăceri aduce relectura? La ce nevoi psihologice răspunde? Ce vinovăție induce atunci când viața este scurtă și există atât de multe alte lucruri de făcut (și atât de multe alte cărți de citit)? Relectura, descoperă Spacks, ne ajută să ne înțelegem pe noi înșine. Ea ne aduce în contact direct cu modul în care noi, la fel ca și cărțile pe care le recitim, ne-am schimbat și am rămas în același timp.