Despre sclavia umană

Recenzii ale cititorilor

Of Human Bondage este un puternic roman de maturizare care îl urmărește pe Philip Carey, un tânăr împovărat de un picior strâmb și de un sentiment nesigur de sine. Cartea explorează luptele sale cu relațiile, în special obsesia nesănătoasă cu o femeie pe nume Mildred. Narațiunea lui Maugham captivează cititorii, dezvăluind adevăruri emoționale profunde și complexitatea personajelor, deși unii consideră ritmul lent și protagonistul frustrant de indecis.

Romanul este lăudat pentru dezvoltarea bogată a personajelor, explorarea pătrunzătoare a emoțiilor umane și stilul de scriere direct și convingător al lui Maugham. Cititorii apreciază profunzimea filosofică și descrierea complexității vieții. Mulți găsesc călătoria lui Philip relatabilă și rezonantă din punct de vedere emoțional, susținând că narațiunea surprinde teme universale de creștere și identitate.

Criticii subliniază caracterul îndelungat al cărții, unii considerând-o plictisitoare și cu un ritm lent. Personajul lui Philip poate fi iritant din cauza lipsei sale de dezvoltare și a greșelilor repetate, ceea ce conduce la frustrare pentru unii cititori. În plus, finalul este perceput ca fiind abrupt și nesatisfăcător, unele ediții fiind criticate pentru formatarea lor slabă.

(pe baza a 616 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Of Human Bondage

Conținutul cărții:

Disperat după dragoste și dornic să experimenteze o lume mai largă, Philip Carey crește în limitele opresive ale vicariatului unchiului său.

Orfanul sensibil este împovărat de un picior strâmb care îl deosebește de colegii săi de școală și îi accentuează singurătatea. În căutarea pasiunii și a inspirației, își urmează visul de a deveni artist în Heidelberg și Paris, dar se întoarce la Londra, umilit de propria mediocritate.

Dar degradarea lui Philip abia a început, întrucât obsesia pentru o chelneriță vulgară și rece la inimă amenință să distrugă ceea ce a mai rămas din idealismul său. La fel ca deformarea fizică a protagonistului său, homosexualitatea lui W. Somerset Maugham a fost o sursă constantă de anxietate, alienare și rușine.

El și-a numit capodopera "nu o autobiografie, ci un roman autobiografic; realitatea și ficțiunea sunt inexorabil amestecate; emoțiile sunt ale mele". Combinând valorile victoriene reziduale cu atmosfera de ironie și disperare de la începutul secolului al XX-lea, Maugham oferă o viziune atemporală asupra izolării emoționale și a posibilității de răscumpărare prin autocunoaștere și maturizare.