Destul: Scenes from Childhood (Scene din copilărie)

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o amintire încântătoare a primilor ani de viață ai lui Stephen Hough, caracterizată prin căldură, spirit și onestitate. Cartea surprinde călătoria sa muzicală și experiențele personale într-o narațiune fermecătoare, care îi menține pe cititori implicați.

Stil de scriere captivant și amuzant, narațiune sinceră și sinceră, perspective fascinante asupra vieții autorului și un ton cald și fermecător. Mulți cititori au găsit-o greu de lăsat din mână, iar unii au citit-o dintr-o singură ședință.

Unii cititori au fost de părere că memorialistica a intrat prea mult în detalii personale, concentrându-se prea puțin pe cântatul la pian. Câteva recenzii au sugerat că s-ar putea să nu fie ceea ce așteaptă toată lumea de la autobiografia unui pianist.

(pe baza a 7 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Enough: Scenes from Childhood

Conținutul cărții:

O carte de memorii captivantă și sinceră a unuia dintre cei mai mari pianiști ai lumii.

„Memoriile lui Stephen Hough m-au captivat de la început (...) captivante și revelatoare. Majoritatea memoriilor îmi oferă mult mai mult decât aș vrea să știu - acesta este genul rar care m-a lăsat să cer urgent un al doilea volum, un al treilea, un al patrulea. Mi-a plăcut.” -- Philip Pullman

Stephen Hough este, fără îndoială, unul dintre cei mai importanți pianiști ai lumii, câștigând aprecieri globale și numeroase premii.

Această carte de memorii relatează povestea neconvențională a maturizării sale, de la începuturile sale într-o casă fără muzică din Cheshire până la scena principală a Carnegie Hall din New York, la vârsta de 21 de ani. Citim despre dragostea sa timpurie pentru pian, care s-a transformat, după o cădere nervoasă în adolescență, în eșec școlar și șase ore pe zi la televizor, cufundat în vise, oscilând între obsesii sexuale și religioase. Îi cunoaștem părinții care l-au sprijinit, deși excentrici - tatăl său frustrat din punct de vedere artistic, mama sa care ura treburile casnice. Citim despre profesorii care l-au încurajat și l-au inspirat, dar și despre alții care l-au lovit în cap strigându-i: „Nu vei face nimic cu viața ta”. Apoi, găsindu-și drumul înapoi spre pian, după ce a abandonat planurile pentru o viață alternativă ca preot catolic, a prosperat la Royal Northern College of Music și la Juilliard School, începându-și cariera de solist internațional la sfârșitul acestei cărți.