Dezbaterea Revoluției Franceze și romanul britanic, 1790-1814: Lupta pentru autoritatea istoriei

Titlul original:

The French Revolution Debate and the British Novel, 1790-1814: The Struggle for History's Authority

Conținutul cărții:

Acest studiu examinează modul în care dezbaterile despre istorie din timpul Revoluției Franceze au informat și au schimbat natura romanului britanic între 1790 și 1814. În acești ani, intersecțiile dintre istorie, ideologie politică și ficțiune, precum și diferitele semnificații ale termenului „istorie” în sine, au fost multiple și de mare anvergură.

Morgan Rooney elucidează aceste subtilități în mod clar și convingător. În timp ce scriitorii politici din anii 1790 - Burke, Price, Mackintosh, Paine, Godwin, Wollstonecraft și alții - dezbat semnificația istorică a Glorioasei Revoluții ca un preludiu la argumente ideologice mai largi despre semnificația trecutului pentru prezent și viitor, romancierii se implică în acest discurs prin reprezentarea unor momente din trecut sau prin încercarea de a se baza pe autoritatea istoriei pentru a promova un program reformist sau loialist. Romancieri antijacobini precum Charles Walker, Robert Bisset și Jane West se inspiră din discursul istoric burkean pentru a caracteriza mișcarea reformatoare ca fiind ignorantă față de operațiunile complexe ale acumulării istorice.

La rândul lor, romancieri reformiști precum Charlotte Smith, William Godwin și Maria Edgeworth travestesc tropiile și argumentele lui Burke pentru a submina și apoi redefini categoria de istorie. Pe măsură ce criza Revoluției se îndepărtează, apar noi forme de roman, cum ar fi romanul regional al lui Edgeworth, povestea națională a lui Lady Morgan și ficțiunea istorică timpurie a lui Jane Porter, însă reprezentarea istorică - în mare parte moștenirea romanului din anii 1790 - rămâne o caracteristică tot mai pronunțată a genului.

În timp ce reprezentarea istoriei în roman, susține Rooney, este inițial utilizată în mod strategic de către romancierii implicați în dezbaterea Revoluției, aceasta este însușită la începutul secolului al XIX-lea de autori precum Edgeworth, Morgan și Porter în alte scopuri ideologice, adesea înrudite, înainte de a deveni în cele din urmă o caracteristică stabilă, nepartizană și estetizată a formei, practicată de Walter Scott. The French Revolution Debate and the British Novel, 1790-1814 demonstrează că transformarea romanului în această conjunctură fascinantă a istoriei politice și literare britanice contribuie la apariția romanului istoric, așa cum a fost realizat pentru prima dată în Waverley de Scott (1814).